<marquee>Le Secret de la Chambre d'Or

Le Secret de la Chambre d'Or
Rubriques LE MYSTERE DE.. MARIA MIFLOR CORINA FENICHIU GIOVANA DINCA LILIANA GROSU LILIANA DEREVICI EXPO a:LE MUSEE EXPO b:LE MUSEE EXPO c:LE MUSEE EXPO d :LE MUSEE EXPO e :LE MUSEE EXPO f :LE MUSEE EXPO g :LE MUSEE EXPO h:LE MUSEE EXPO i:LE MUSEE EXPO j :LE MUSEE EXPO k:LE MUSEE LE SECRET DE... MERVEILLEUX ETE LA CIGALE NE... Liens EPISODE 35 - PART 1 EPISODE 36 -PART 2 A EPISODE 36 -PART 2 B EPISODE 37 - PART 3 SAGA 5:épis 23 à ? SAGA 5:épis 1 à 22 SAGA 4:épis 85 à 99 SAGA 4:épis 49 à 84 SAGA 4:épis 15 à 48 SAGA 4: épis 1 à 14 SAGA 3:épis 67 à 78 SAGA 3: épis 1 à 66 SAGA 2: 95 épisodes SAGA 1: 95 épisodes EMILIEN CASALI EPISODE 24-SERIE 5 SERIE 2021-2022 SERIE 2022-23 SERIE 2023-2024	Home \| Album-Photo \| Contact
	LE SECRET DE LA CHAMBRE D'OR-EPI 1-59-2023-24 Titre : Les fabuleuses escapades de Roberto « Le Secret de la chambre d’Or » “Secretul camerei DE AUR” Episode 59 Episodul 59 L’épisode 59 est issu de la série intégrale : « LES FABULEUSES ESCAPADES DE ROBERTO » Episodul 59 provine din seria integrală: “FABULOASELE ESCAPADE ALE LUI ROBERTO” Episode 1 issu de la série théâtrale 2023-2024 « Les Enquêtes Mystérieuses » Episodul 1 provine din seria teatrală 2023- 2024: “Anchetele Misterioase” L’épisode 1 : « Le Secret de la chambre d’Or » (Chapitre 1) est une pièce en 1 acte / 1 partie / 1 épisode : Episode 59 : « Le Secret de la chambre d’Or » Episodul 1 :” Secretul camerei de Aur” (Capitolul 1) este o piesă într-un act/ o parte / un episod : Episodul 59 : “Secretul camerei de Aur” GENRE : Conte Fantastique GEN : Poveste fantastică Auteur : Emilien Casali Autor : Emilien Casali Traductrice – Traducătoare MARIA MIFLOR Tous mes remerciements aux élèves de Lucica Bocu du Lycée d’ART " GHEORGHE TATTARESCU " de Focșani (Roumanie) POUR LEUR PARTICIPATION AU CONCOURS DE DESSINS HIVER - PRINTEMPS 2023 Cristina TÎLVĂR, Marina PAMFIL,Ana-Maria BANCILA PROLOGUE Au milieu du mois de janvier… En matinée... La scène se déroule dans le grand hall d'entrée du château de Peleş situé à Sinaia en Roumanie. Le temps est neigeux à l’extérieur… le ciel est bleu marine… Domniţa Maria (cheveux noirs) surgit en bas d'un immense escalier conduisant à la salle d’honneur, puis elle s'arrête..... Soudain Vlad le majordome surgit en haut de l'escalier de la salle d’honneur entraîné par Patzy la petite chatte aux yeux verts qu'il tient au bout d'une laisse rouge... PATZY (La petite chatte aux grands yeux verts) Mon nez ne me trompe jamais, Monsieur Vlad. VLAD Doucement Mademoiselle Patzy, n'allez pas si vite! PATZY C'est elle, j'en suis sûre ! VLAD Qui ça, elle ? Doucement, je te prie. PATZY Madame Maria, Madame Maria? DOMNIȚA MARIA (cheveux noirs) Oui, Patzy? PATZY C'est vraiment vous, Madame Maria? DOMNIȚA MARIA Évidemment que c'est moi ! PATZY Je n'en crois pas mes yeux! C'est trop super ! DOMNIȚA MARIA (cheveux noirs) Je te conseille de garder ta langue, ma fille, personne ne doit savoir que je suis là! PATZY Oui, mais voilà, maintenant que vous êtes là, je ne peux pas faire comme si vous n'étiez pas là! DOMNIȚA MARIA (cheveux noirs) Dans ce cas, fais comme si tu ne m'avais pas vue! PATZY Et pourquoi cela? DOMNIȚA MARIA (cheveux noirs) Je suis de passage au château. Je ne faisais que passer. Domniƫa Maria (cheveux noirs) claque du doigt et fait plusieurs tours sur elle-même, puis prend l'apparence de Dona Crina d'Alba (cheveux blonds)... PATZY Madame Maria ?.... c'est toujours vous? DONA CRINA D'ALBA (cheveux blonds) De qui parles-tu, ma fille ? PATZY Pardon ! Dona Crina d’Alba grimpe rapidement les marches de l’escalier... DONA CRINA D’ALBA (cheveux blonds) Quelque chose ne va pas, Patzy ? PATZY Non, rien. Je vous avais confondu avec quelqu'un d'autre, Dona Crina d'Alba. DONA CRINA D’ALBA (cheveux blonds) Ne t'excuse pas, ma fille, cela peut arriver à tout le monde de se tromper de personne ! VLAD Dona Crina d'Alba est finalement venue rejoindre ses fidèles compagnons ! Ravi de vous retrouver, chère Madame! DONA CRINA D’ALBA (cheveux blonds) Vous m'avez beaucoup manqué, Monsieur Vlad ! VLAD Soyez la bienvenue au château de Peleş !... sinon, je ne voudrais pas vous paraître trop indiscret, mais puis-je savoir où vous étiez depuis tout ce temps? DONA CRINA D’ALBA (cheveux blonds) À notre retour de l’île de la Réunion, je suis retournée à Craiova pour y régler quelques affaires que j'avais laissées en suspens, notamment mes factures de gaz, d'électricité et d'eau. VLAD J'ignorais que vous étiez native d'Olténie ? PATZY Et même que Madame Maria.... pardon!... je voulais dire Dona Crina d'Alba... possède un jardin extraordinaire. DONA CRINA D’ALBA (cheveux blonds) Je confirme. Bon. Non pas que je m'ennuie avec vous, mes petits anges, mais j'aimerais pouvoir me reposer. VLAD Votre chambre vous attend. Si vous voulez bien me suivre, Dona Crina d’Alba. Vlad entraîne Dona Crina d’Alba par le bras, tout en tirant Patzy par la laisse.... DONA CRINA D’ALBA (cheveux blonds) Si Monsieur Roberto souhaite me voir, dites-lui que je ne suis pas disponible en ce moment. VLAD Après les factures, je suppose que c'est au tour de la comptabilité. DONA CRINA D’ALBA (cheveux blonds) En vérité, j'ai décidé d'hiberner tout l'hiver en attendant l'arrivée ensoleillée du printemps. Un nuage de fumée rose envahit les lieux... FIN DU PROLOGUE --------------------------------------- PROLOGUE Pe la jumătatea lunii ianuarie... În cursul dimineţii... Scena se desfăşoară în holul cel mare de intrare al castelului Peleş de la Sinaia, în România Vreme înzăpezită afară... cerul este bleumarin... Domniţa Maria (păr negru) se iveşte la baza unei scări imense care duce spre sala de onoare, apoi se opreşte... Deodată, Vlad, majordomul, apare în capul scării ce duce spre sala de onoare, târât de Paţi, pisicuţa cu ochii verzi pe care el o ţine la capătul unei lese roşii... PAŢI (pisicuţa cu ochii verzi) Nasul meu nu mă minte niciodată, domnule Vlad. VLAD Uşurel, domnişoară Paţi, nu mergeţi aşa repede! PAŢI (pisicuţa cu ochii verzi) Ea este, sunt sigură! VLAD Cine anume, ea?! Mai încet, te rog. PAŢI (pisicuţa cu ochii verzi) Doamna Maria, doamna Maria?! DOMNIŢA MARIA (păr negru) Da, Paţi?! PAŢI (pisicuţa cu ochii verzi) Sunteţi chiar dumneavoastră, doamna Maria?! DOMNIŢA MARIA (păr negru) Evident că eu sunt! PAŢI (pisicuţa cu ochii verzi) Nu-mi cred ochilor! E prea super! DOMNIŢA MARIA (păr negru) Te sfătuiesc să-ţi ţii gura, fata mea, nimeni nu trebuie să ştie că sunt aici. PAŢI Da, doar că, acuma dacă sunteţi aici, nu pot să fac ca şi când nu aţi fi aici! DOMNIŢA MARIA (păr negru) În acest caz, fă ca şi cum nu m-ai fi văzut! PAŢI Dar de ce?! DOMNIŢA MARIA (păr negru) Sunt în trecere la castel. Nu făceam decât să trec pe aici. Domniţa Maria (păr negru) pocneşte din degete, se roteşte în loc de mai multe ori, apoi ia înfăţişarea Donei Crina d’Alba (păr blond)... PAŢI Doamna Maria... sunteţi tot dumneavoastră?! DONA CRINA D’ALBA (păr blond) Despre cine vorbeşti, fata mea?! PAŢI Mă iertaţi! Dona Crina d’Alba urcă în mare grabă treptele scării... DONA CRINA D’ALBA(păr blond) S- a întâmplat ceva, Paţi? PAŢI Nu, nimic. V-am confundat cu altcineva, Dona Crina d’Alba. DONA CRINA D’ALBA(păr blond) Nu te scuza, fata mea, oricui i se poate întâmpla să confunde o persoană! VLAD Dona Crina d’Alba a venit în sfârşit să-şi întâlnescă prietenii de nădejde! Încântat să vă regăsesc, dragă Doamnă! DONA CRINA D’ALBA(păr blond) Tare mi-a fost dor de dumneata, domnule Vlad! VLAD Bine aţi venit la castelul Peleş!...numai că, nu aş vrea să vă par prea indiscret, dar aş putea să ştiu unde aţi fost în tot acest răstimp? DONA CRINA D’ALBA(păr blond) După întoarcerea din Insula Reunion, m-am dus la Craiova pentru câteva afaceri pe care le lăsasem nerezolvate, mai precis pentru facturile de gaz, de electricitate şi de apă. VLAD Nu ştiam că sunteţi din Oltenia. PAŢI Şi chiar că Doamna Maria...pardon!...voiam să zic Dona Crina d’Alba... are o grădină extraordinară. DONA CRINA D’ALBA(păr blond) Confirm. Bine. Nu că m-aş plictisi cu voi, îngeraşii mei, dar tare mi-aş dori să mă odihnesc. VLAD Camera dumneavoastră vă aşteaptă. Binevoiţi să mă urmaţi, Dona Crina d’Alba! Vlad merge la braţ cu Dona Crina d’Alba şi cu Paţi în lesă... DONA CRINA D’ALBA(păr blond) Dacă domnul Roberto vrea să mă vadă, să-i spuneţi că acum nu sunt disponibilă. VLAD După facturi, presupun că este în legătură cu contabilitatea. DONA CRINA D’ALBA(păr blond) Într-adevăr, am hotărât să hibernez toată iarna, aşteptând sosirea primăverii însorite. Un nor de abur roz invadează locurile... SFÂRŞITUL PROLOGULUI --------------------------------- ACTE 1 – SCENE 1 Le nuage de fumée rose se dissipe… Deux heures plus tard… La scène se déroule dans la chambre de la Dame Inconnue, laquelle est confortablement allongée sur un grand canapé, le livre d’or grand ouvert dans ses mains… Une grande fenêtre donne sur un balcon… Les rideaux de la chambre sont fermés... LA DAME INCONNUE En ce temps-là, Georges le Troubadour venait régulièrement rendre visite à Son Altesse Royale afin de prendre de ses nouvelles. La plupart du temps, celle-ci le recevait dans sa chambre, un endroit discret propice à la douceur d'une veillée poétique qui annonçait des jours meilleurs. Nous étions en plein cœur de l'hiver et la nature entourant le château de Peleş semblait calme et discrète. Accompagné de son violon et de son archet, Georges le troubadour enchantait la soirée. Le violon d'or, surnommé ainsi, répandait des airs voluptueux dans la nuit glacée. Des cordes de l'instrument de musique se dégageaient de la sérénité et de la bienveillance à l'endroit d'une oreille attentive. Le violon d'or avait le pouvoir d'emplir de joie des âmes sensibles. Les sons voluptueux de l’instrument se répandaient sur les murs de la chambre, s'immisçant dans tous les recoins de la pièce, si bien qu’au bout de quelques semaines, la tapisserie d'origine fut entièrement recouverte d'une fine couche d'or. Dès lors, et jusqu'à nos jours, il ne fut plus permis à quiconque de pénétrer dans la chambre d'or sans autorisation. Le lieu fut tenu secret durant une longue période de l’histoire... La Dame Inconnue referme le livre d’or… Soudain, le rideau s’ouvre... La colombe apparait sur le rebord de la fenêtre… LA COLOMBE Votre Altesse ne quitte plus sa chambre depuis son retour de lune de miel. LA DAME INCONNUE Eh bien, vois-tu, jolie colombe... après toutes ces émotions vécues l'an passé, j'ai décidé pour cet hiver de me refaire une santé dans l’isolement le plus complet. LA COLOMBE Dans ce cas, je vous souhaite bon repos ! LA DAME INCONNUE Et quant à toi, ma belle, je te souhaite une bonne journée! LA COLOMBE Vous me chassez déjà, alors que je viens à peine d'arriver? LA DAME INCONNUE Ces temps-ci, je suis pris dans une lecture passionnante, aussi aimerais-je pouvoir m’y consacrer des heures durant. LA COLOMBE C'est ce que j'ai cru comprendre en arrivant. Pourriez-vous m'en faire le récit? LA DAME INCONNUE À dire vrai, je n'y tiens pas trop. Il s'agit là d'une histoire personnelle que je tiens à garder au secret. LA COLOMBE Je crois que je suis de trop dans cette pièce. LA DAME INCONNUE Je souhaiterais ne plus être dérangée à tout bout de champ ! LA COLOMBE Je vous souhaite une bonne journée, Votre Altesse ! Si vous avez besoin de moi, n'hésitez pas à claquer des doigts ! Je ne suis jamais très loin. La colombe s'envole aussitôt... La dame inconnue ouvre le livre et reprend sa lecture... Vlad le Majordome surgit peu après en tenant Patzy (la petite chatte aux yeux verts) au bout d'une laisse rouge... VLAD Puis-je vous parler, Votre Altesse? LA DAME INCONNUE Combien de fois faudra-t-il dire à Monsieur Vlad que l’on doit frapper avant d'entrer ?... et puis, d'abord, j'avais demandé que personne ne me dérange? VLAD Vous m’en voyez désolé, Votre Altesse, mais c’est urgent! C'est au sujet des visiteurs qui doivent faire leur apparition en début d'après-midi… LA DAME INCONNUE Et en quoi cela me concerne ? VLAD Habituellement, c'est votre majesté qui s'en charge. LA DAME INCONNUE Ces temps-ci, je n'ai pas le temps de m'en occuper. VLAD Dans ce cas, dois-je annuler la visite pour aujourd'hui? LA DAME INCONNUE Vous pourriez vous en charger. VLAD Je ne peux remplir plusieurs tâches à la fois, votre altesse !... car, voyez-vous, entre le nettoyage du grand salon, servir les repas, repasser le linge des invités et occupé la réception, cela représente beaucoup de travail. LA DAME INCONNUE Vous n'aurez qu'à vous faire remplacer par quelqu'un d'autre. VLAD Impossible, Votre Altesse! Le travail que j'effectue demande un grand professionnalisme, aussi, je doute fort que quelqu'un d'autre puisse me remplacer au pied levé sans avoir les compétences requises. Désolé. LA DAME INCONNUE J’ai peut-être une idée qui pourrait mettre un terme à vos souffrance ?!... en effet, tandis que vous serez occupé à vos tâches respectives, monsieur Sylvestre se chargera de faire la visite des lieux. VLAD Il y a un petit problème concernant ce monsieur. LA DAME INCONNUE Et lequel ? VLAD Depuis notre retour de croisière, Monsieur Sylvestre passe des journées entières dans son lit. LA DAME INCONNUE Je ne veux rien savoir. Réveillez ce monsieur de ma part et dites-lui qu'il se mette au travail au plus vite ! VLAD Très Bien. LA DAME INCONNUE Vous aviez autre chose à me dire ? VLAD Pourriez-vous garder Mademoiselle Patzy avec vous? LA DAME INCONNUE Mais avec plaisir ! PATZY Trop super ! Vlad lui tend la laisse rouge et quitte aussitôt les lieux... Un nuage de fumée rose envahit les lieux... FIN DE LA SCENE 1 ------------------------------------------ ACTUL 1- SCENA 1 Norul de abur roz se risipeşte... Două ore mai târziu... Scena se desfăşoară în camera Doamnei Necunoscute, care stă confortabil pe o canapea mare, ţinând cartea de aur larg deschisă în mâini... O fereastră mare dă spre un balcon...Perdelele camerei sunt trase... DOAMNA NECUNOSCUTĂ În vremea aceea, George Menestrelul venea în mod regulat să o viziteze pe Alteţa Sa Regală pentru a vedea ce mai face. Mai totdeauna, aceasta îl primea în camera sa, un loc discret propice blândeţii unei serate poetice care anunţa zile mai bune. Eram în plină iarnă şi natura care înconjura Castelul Peleş părea calmă şi discretă. Acompaniat de vioară şi arcuşu-i, George Menestrelul fermeca serata. Vioara de aur, cum i se zicea, răspândea arii voluptoase în noaptea îngheţată. Din corzile instrumentului muzical se răspândeau pace şi bunăvoinţă ce-şi găseau locul într-o ureche atentă. Vioara de aur avea puterea de a umple de bucurie sufletele sensibile. Sunetele voluptoase ale instrumentului se împrăştiau pe pereţii camerei, băgându-se prin toate cotloanele încăperii, atât de bine încât după câteva săptămâni, tapiţeria iniţială avea să fie acoperită în întregime de un strat fin de aur. De atunci şi până azi, nu s-a mai permis nimănui să intre în camera de aur fără autorizaţie. Locul a fost ţinut secret pentru o lungă perioadă de timp... Doamna Necunoscută închide cartea de aur... Deodată, perdeaua se deschide... Porumbiţa apare pe marginea ferestrei... PORUMBIŢA Alteţa Voastră nu mai iese din cameră de la întoarcerea din luna de miere. DOAMNA NECUNOSCUTĂ Ei bine, vezi tu, frumoasa mea porumbiţă... după toate emoţiile trăite anul trecut, am hotărât ca în această iarnă să-mi refac sănătatea într-o completă izolare. PORUMBIŢA În acest caz, vă urez odihnă plăcută. DOAMNA NECUNOSCUTĂ Iar eău îţi urez, frumoasa mea, o zi bună. PORUMBIŢA Mă alungaţi deja, acum când doar ce am sosit. DOAMNA NECUNOSCUTĂ Acum mă simt atrasă de o lectură atât de pasionantă, încât m-aş consacra ore întregi cititului. PORUMBIŢA Este ceea ce mi se pare că am înţeles când am venit. Aţi putea să-mi spuneţi povestea? DOAMNA NECUNOSCUTĂ Drept să-ţi spun, n-aş prea vrea. Este vorba despre o întâmplare personală, care mi-aş dori să rămână un secret. PORUMBIŢA Cred că sunt în plus în cameră... DOAMNA NECUNOSCUTĂ Mi-aş dori să nu fiu deranjată în orice moment! PORUMBIŢA Vă urez o zi bună, Alteţa Voastră! Dacă aveţi nevoie de mine, nu ezitaţi să pocniţi din degete! Nu sunt niciodată foarte departe. Porumbiţa îşi ia zborul de îndată... Doamna Necunoscută deschide cartea şi-şi reia lectura... Vlad, majordomul, apare puţin mai târziu, ţinând-o pe Paţi (pisicuţa cu ochii verzi) la capătul lesei roşii... VLAD Aş putea să vă vorbesc, Alteţa Voastră?! DOAMNA NECUNOSCUTĂ De câte ori va trebui să-i spun domnului Vlad că trebuie să se bată la uşă înainte de a intra?... şi apoi, mai întâi, cerusem ca nimeni să nu mă mai deranjeze?! VLAD Îmi pare teribil de rău, Alteţa Voastră, dar este urgent! Este în legătură cu vizitatorii care trebuie să apară la începutul după-amiezii... DOAMNA NECUNOSCUTĂ Şi ce mă priveşte pe mine? VLAD De obicei, aceasta intră în atribuţiile Majestăţii Voastre. DOAMNA NECUNOSCUTĂ Nu am timp acum să mă ocup de aşa ceva. VLAD În acest caz, trebuie să anulez vizita de azi? DOAMNA NECUNOSCUTĂ V-aţi putea ocupa de aceasta! VLAD Nu pot îndeplini mai multe misiuni în acelaşi timp, Alteţa Voastră!...căci, vedeţi dumneavoastră, a face curat în salonul cel mare, a servi mesele, a călca rufele invitaţilor şi a sta la recepiţie, toate astea înseamnă multă muncă. DOAMNA NECUNOSCUTĂ N- aveţi decât să puneţi pe cineva să vă înlocuiască. VLAD Imposibil, Alteţa Voastră! Munca pe care o fac necesită un mare profesionalism, astfel încât am mari dubii că altcineva ar putea să mă înlocuiască pe nepregătite, fără a avea competenţele cerute. Îmi pare rău. LA DAME INCONNUE Aş avea o idee care v-ar putea scăpa de suferinţă ?!... altfel spus, în timp ce vă veţi duce la îndeplinire toate activităţile respective, domnul Silvestru se va ocupa de vizitarea locurilor. VLAD E o mică problemă în legătură cu acest domn. LA DAME INCONNUE Care anume? VLAD De când ne-am întors din croazieră, domnul Silvestru stă în pat cât e ziulica de mare. DOAMNA NECUNOSCUTĂ Nu vreau să ştiu nimic. Treziţi-l pe acest domn din partea mea şi spuneţi-i să treacă de îndată la treabă! VLAD Foarte bine. DOAMNA NECUNOSCUTĂ Mai aveţi altceva să-mi spuneţi? VLAD Aş putea să o las pe domnişoara Paţi în grija dumneavoastră ? DOAMNA NECUNOSCUTĂ Desigur, cu plăcere. PAŢI Prea super! Vlad îi întinde lesa roşie şi părăseşte în grabă încăperea... Un nor de abur roz invadează locurile... SFÂRŞITUL SCENEI 1 ------------------------------------------- ACTE 1 – SCENE 2 Le nuage de fumée rose se dissipe… En début d’après-midi… La scène se déroule dans la cour intérieure du château Peleș… Domniƫa Maria (Cheveux noirs) pénètre dans la cour et observe les lieux… Le jeune homme (Taille 2,50 m) entre à son tour dans la cour en compagnie de la Duchesse d’Onești... RADU (Taille - 2, 50 m) Je ne pensais pas que le hall d’entrée du château était aussi grand. LA DUCHESSE D’ONEŞTI Vous n’avez encore rien vu, mon grand garçon. RADU (Taille - 2, 50 m) J’aperçois un visiteur sur les lieux. LA DUCHESSE D’ONEŞTI Tant mieux. Vous ne serez pas seul. RADU (Taille - 2, 50 m) C’est gentil à vous de m’avoir accompagné jusqu’ici, Madame la Duchesse. LA DUCHESSE D’ONEŞTI C’était la moindre des choses. Vous auriez pu vous perdre dans ce dédale de pièces. Eh bien, il ne me reste plus qu’à vous dire au revoir, Monsieur Radu. RADU (Taille - 2, 50 m) Ce fut un plaisir de vous avoir rencontrée, Madame la Duchesse. Radu se courbe pour lui faire le baisemain… LA DUCHESSE D’ONEŞTI Bien le bonjour chez vous, jeune homme ! Et qui sait, peut-être à une prochaine fois?… RADU (Taille - 2, 50 m) Nos routes risquent de se croiser à nouveau dans les prochaines heures. J’ai entendu dire que le plafond des chambres est très haut par ici. LA DUCHESSE D’ONEŞTI La chambre idéal pour un grand garçon comme vous! RADU (Taille - 2, 50 m) Nous pourrons prendre le petit déjeuner ensemble. LA DUCHESSE D’ONEŞTI Et passer des soirées aux chandelles avec accompagnement d’un violon. Je vous prends au mot, grand garçon! RADU (Taille - 2, 50 m) A une prochaine fois, Divine créature! LA DUCHESSE D’ONEŞTI Bye, bye, à bientôt, brave géant au coeur tendre ! La Duchesse quitte les lieux… Radu se dirige ensuite vers Domniƫa Maria qui contemple la fontaine… RADU (Taille - 2, 50 m) Pardon, Madame, c'est bien dans cette cour que doit débuter la visite du château ? DOMNIȚA MARIA (Cheveux noirs) Tout à fait, grand garçon ! C'est le majordome qui m'a indiqué l'endroit. RADU (Taille - 2, 50 m) Drôle d'endroit pour une première rencontre !?… avec ce froid, je préfèrerai être à l’intérieur. DOMNIȚA MARIA (Cheveux noirs) Si ce n’était que cela ! Personne n’est là non plus pour nous guider. RADU (Taille - 2, 50 m) Je ne vais pas rester ici longtemps. DOMNIȚA MARIA (Cheveux noirs) Du calme, grand garçon !... quelqu'un finira bien par s'occuper de nous. Et puis, au côté d’un garçon d’une aussi grande taille, je ne risque pas de me faire agresser. Je suppose que vous êtes basketteur?… RADU (Taille - 2, 50 m) Pas du tout, mais alors pas du tout! DOMNIȚA MARIA (Cheveux noirs) Et pourtant, vous avez tous les atouts ! RADU (Taille - 2, 50 m) Tout le monde me dit la même chose que vous, Madame. En fait, l’entraîneur du club de basket dans lequel mon père voulait me faire entrer m’a dit que j’étais trop grand pour être basketteur, alors je me suis reporté sur un autre sport plus avantageux pour ma grande taille : le saut en hauteur. Monsieur Sylvestre surgit à ce moment-là dans la cour... SYLVESTRE Messieurs Dames, pardonnez mon retard!… aujourd’hui, j'avais du mal à me lever! DOMNIȚA MARIA (Cheveux noirs) Que faites-vous ici, Monsieur Sylvestre ? SYLVESTRE Ça par exemple! Ne me dites pas que c'est vous, Madame Maria ?... DOMNIȚA MARIA (Cheveux noirs) Quelle joie de vous revoir, facteur ! Je parie que vous êtes en vacances ? SYLVESTRE On peut voir les choses comme ça. DOMNIȚA MARIA (Cheveux noirs) Eh bien, quelle surprise! SYLVESTRE Je n’imaginais pas vous rencontrer à Sinaia. En vacances, vous aussi? DOMNIȚA MARIA (Cheveux noirs) De temps à autre, ça fait du bien de changer de pays, n’est-ce pas. Sinon, votre métier de facteur ne vous manque pas trop? SYLVESTRE Ça fait du bien de changer de métier aussi ! Figurez-vous que je travaille à présent comme guide pour Madame la châtelaine, une châtelaine que l’on voit très peu d’ailleurs. RADU (Taille - 2, 50 m) On va poireauter ici encore longtemps ?... je n'ai pas de temps à perdre ! J’aimerais connaitre la suite du programme. SYLVESTRE Sachez une chose, mon petit monsieur : une fois que le visiteur a franchi la porte du château de Peleș, il lui est conseillés de prendre le temps de vivre et d’aimer la vie! RADU (Taille - 2, 50 m) Vous parlez pour vous. Pour ma part, je ne dispose que d'une heure devant moi pour faire le tour du propriétaire, alors il serait temps de vous mettre au travail, petit fainéant. Et que ça saute ! SYLVESTRE Tout d'abord, mon grand monsieur, je vous prierai de me parler sur un autre ton. Nous n'avons pas élevés les chèvres ensemble que je sache. Ensuite, sachez que la visite dans ce château comporte plusieurs phases s’étalant sur plusieurs semaines, à commencer par une visite aux petits trots des 160 pièces du château, une aventure unique en son genre qui va nous transporter. Autrement dit, il vous faudra revenir tous les jours, et ce jusqu'à la fin du mois, afin de connaître tous les secrets que cache ce célèbre monument historique qui accueillait jadis de grands artistes, parmi les plus célèbres de leur temps. RADU (Taille - 2, 50 m) Oui, et bien sans moi, mon vieux ! Je n'ai pas que cela à faire, OK. J'ai beaucoup de travail, je ne suis pas comme certains qui passe la majorité de leur journée dans un lit à se tourner les pouces depuis leur retour de croisière, alors que d'autres se fatiguent au travail. SYLVESTRE Je vois que vous êtes bien renseigné sur mon compte. RADU (Taille - 2, 50 m) Votre réputation vous précède, Monsieur Sylvestre. SYLVESTRE Et que dit-on sur moi dans les rues de Sinaia ? RADU (Taille - 2, 50 m) Qu’il vaut mieux fermer sa bouche en votre présence, afin que le voisinage n’en sache rien. SYLVESTRE Cesse de me prendre pour une andouille, petit morveux, ou bien je te mords ! DOMNIȚA MARIA (Cheveux noirs) Cela suffit, Sylvestre ! Laissez ce pauvre garçon tranquille ! Vous réglerez vos comptes une autre fois ! Commençons la visite ! SYLVESTRE À vrai dire, j'ignore par quelle route commencer? DOMNIȚA MARIA (Cheveux noirs) C'est bien vous le guide, n'est-ce pas. SYLVESTRE Pas tout à fait. Disons que je remplace le majordome. En effet, ce dernier vient de me sortir du lit pour occuper provisoirement ce poste. Sur ordre de la chatelaine, m’a-t-il confié à l’oreille. RADU (Taille - 2, 50 m) C'est bien ce que je pensais, nous avons affaire à un amateur, tout ce qu'il y a de plus amateur ! Voilà ce qui arrive quand on passe des journées entières à contempler son nombril plutôt que d’aider en cuisine sa fiancée pour éplucher des légumes. SYLVESTRE Je vais te mordre, petit morveux ! Martisoara (Cheveux roux tressés) apparait à une fenêtre du premier étage donnant dans la cour extérieur… MARTOSOARA, se tient à une fenêtre A table, Sylvestre! A table, Sylvestre! DOMNIȚA MARIA (Cheveux noirs) Votre dame vous réclame, Sylvestre! SYLVESTRE Je ne peux pas abandonner mon travail maintenant. DOMNIȚA MARIA (Cheveux noirs) Nous remettrons la visite du château à plus tard. Bon appétit ! Sylvestre quitte les lieux… Roberto surgit au même instant et se tient à l’écart... Radu salue Domniƫa Maria... RADU (Taille - 2, 50 m) Je dois m’en aller, chère Madame. DOMNIȚA MARIA (Cheveux noirs) J’espère que vous reviendrez, mon jeune ami? RADU (Taille - 2, 50 m) Certainement, Madame… à moins qu'il m'arrive un accident entre temps!?... dans ce cas, je fais part de mes adieux ! Radu quitte les lieux ensuite... FIN DE LA SCENE 2 ------------------------------------------- ACTUL 1- SCENA 2 Norul de abur roz se risipeşte... La începutul după- amiezii... Scena se desfăşoară în curtea interioară a castelului Peleş... Domniţa Maria (păr negru) intră în curte şi ia seama la tot ce o înconjoară... Tânărul (înalt de 2,50 m) intră la rându-i în curtea interioară, însoţit de Ducesa de Oneşti... RADU (înalt de 2,50m) Nu credeam că holul de la intrare al castelului este atât de mare. DUCESA DE ONEŞTI Şi asta nu e încă nimic, uriaşul meu flăcău. RADU (înalt de 2,50m) Zăresc un vizitator acolo. DUCESA DE ONEŞTI Cu atât mai bine. Nu veţi fi singur. RADU (înalt de 2,50m) Sunteţi amabilă că m-aţi însoţit până aici, Doamnă Ducesă. DUCESA DE ONEŞTI O nimica toată. Aţi fi putut să vă rătăciţi printre numeroasele încăperi. Ei bine, nu-mi mai rămâne decât să-mi iau rămas bun, Domnule Radu. RADU (înalt de 2,50m) Mi-a făcut plăcere să vă întâlnesc, Doamna Ducesă. Radu se înclină pentru a-i săruta mâna... DUCESA DE ONEŞTI Toate cele bune, tinere! Şi, cine ştie, poate pe data viitoare! RADU (înalt de 2,50m) Cine ştie, poate drumurile ni se vor intersecta din nou în viitorul apropiat. Am auzit că tavanul camerelor ar fi foarte înalt pe aici. DUCESA DE ONEŞTI Camera ideală pentru un băiat înalt ca dumneata. RADU (înalt de 2,50m) Vom putea lua micul dejun împreună. DUCESA DE ONEŞTI Şi petrece seri romantice, la lumina candelelor, în strune de vioară. Am prins ideea, tinere uriaş! RADU (înalt de 2,50m) Pe data viitoare, divină creatură! DUCESA DE ONEŞTI Pa, pa, pa, pe curând brav uriaş cu inimă tandră! Ducesa pleacă de acolo... Radu se îndreaptă apoi spre Domniţa Maria, care contemplă fântâna... RADU (înalt de 2,50m) Mă iertaţi, doamnă, aceasta este curtea interioară de unde ar trebui să înceapă vizita castelului? DOMNIŢA MARIA (păr negru) Întocmai, tinere uriaş ! Majordomul mi-a indicat locul. RADU (înalt de 2,50m) Ciudat loc pentru o primă întâlnire!... cu frigul acesta, aş prefera să fiu înăuntru. DOMNIŢA MARIA (păr negru) De-ar fi numai asta! Nu e nimeni care să ne ghideze. RADU (înalt de 2,50m) Nu voi rămâne aici mult timp. DOMNIŢA MARIA (păr negru) Calmează-te, băiete uriaş!...în cele din urmă, cineva se va acupa de noi. Şi apoi, alături de un băiat aşa înalt, nu risc să fiu agresată. Presupun că sunteţi baschetbalist?... RADU (înalt de 2,50m) În niciun caz, nicidecum! DOMNIŢA MARIA (păr negru) Cu toate astea, aţi avea toate atuurile! RADU (înalt de 2,50m) Toată lumea îmi spune acelaşi lucru ca dumneavoastră, doamnă. De fapt, antrenorul clubului de baschet unde tata voia să mă înscrie mi-a zis că eram prea înalt pentru a fi baschetbalist, atunci m-am îndreptat spre un alt sport mai avantajos pentru înălţimea mea: săritura în înălţime. Domnul Silvestru se iveşte atunci în curte... SILVESTRU Domnilor şi doamnelor, vă rog să-mi iertaţi întârzierea!... azi mi-a fost greu să mă scol! DOMNIŢA MARIA (păr negru) Ce faceţi aici, domnule Silvestru? SILVESTRU Asta-i bună! Nu-mi spuneţi că sunteţi dumneavoastră, Doamna Maria?! DOMNIŢA MARIA (păr negru) Ce bucurie să vă revăd, domnule poştaş! Pariez că sunteţi în vacanţă. SILVESTRU S-ar putea zice şi aşa... DOMNIŢA MARIA (păr negru) Ei bine, asta da, surpriză! SILVESTRU Nu mi-aş fi imaginat să vă întâlnesc la Sinaia. Tot în vacanţă şi dumneavoastră?! DOMNIŢA MARIA (păr negru) Uneori, din când în când îţi face bine să schimbi decorul, nu-i aşa?! În altă ordine de idei, meseria de poştaş nu vă lipseşte? SILVESTRU Uneori îţi face bine să-ţi schimbi chiar şi profesia. Imaginaţi-vă că lucrez acum ca ghid pentru Doamna castelană, o castelană pe care o vedem foarte puţin de altfel. RADU Mai stăm pironiţi aici multă vreme?... nu am timp de pierdut! Aş vrea să ştiu ce urmează în program. SILVESTRU Să ştiţi un lucru, domnişorule: îndată ce vizitatorul a intrat pe poarta castelului Peleş, este sfătuit să-şi facă timp pentru a trăi şi a iubi viaţa! RADU Vorbiţi pentru dumneavoastră. În ceea ce mă priveşte, nu am decât o oră la dispoziţie pentru a face turul castelului, aşa că ar fi cazul să treceţi la treabă leneş pitic. Executarea! SILVESTRU Mai întâi, domnule înalt, v-aş ruga să-mi vorbiţi pe un alt ton. N-am păscut vacile împreună, după câte ştiu. Apoi, aflaţi că vizitarea acestui castel presupune mai multe faze, care se întind pe mai multe săptămâni, începând cu mersul la trap prin cele 160 de camere ale castelului, o vizită unică în felul ei, care ne va încânta. Altfel spus, va trebui să reveniţi în fiecare zi şi asta până la sfârşitul lunii pentru a cunoaşte toate secretele pe care le ascunde acest celebru monument istoric, care primea cândva mari artişti, printre cei mai celebri din vremea lor. RADU Bine, dar fără mine, amice! Nu-mi rămâne decât să fac OK! Am mult de muncă, eu nu sunt ca unii care-și petrec mai toată ziua într-un pat, trăgând mâța de coadă de la întoarcerea din croazieră, în timp ce alții se spetesc muncind. SILVESTRU Văd că sunteți bine documentat în legătură cu mine. RADU Reputația vă este deja recunoscută, domnule Silvestru. SILVESTRU Şi ce se spune despre mine pe străzile din Sinaia? Radu Că e mai bine să-ţi ţii gura închisă în prezenţa dumneavoastră, ca să nu răsufle nimic prin împrejurimi. SILVESTRU Încetează să mă iei peste picior, obrăznicătură, că de nu, am să te muşc! DOMNIŢA MARIA(păr negru) Ajunge, Silvestru! Lasă-l în pace pe bietul băiat! O să vă reglaţi conturile cu altă ocazie! Să începem vizita! SILVESTRU Drept să vă spun, habar n-am cu ce să începem... DOMNIŢA MARIA(păr negru) Dumneata eşti totuşi ghidul, nu-i aşa? SILVESTRU Nu chiar. Adică îl înlocuiesc pe majordom. De fapt, acesta a venit să mă scoată din pat ca să ocup în mod provizoriu acest post. Din ordinul castelanei, după cum mi-a mărturisit la ureche. RADU Aşa cum bănuiam, avem de-a face cu un amator, amator în toată regula! Iată ce se întâmplă când tot timpul nu te gândeşti decât la tine, în loc să-ţi ajuţi logodnica la bucătărie să cureţe legumele. SILVESTRU Am să te muşc, derbedeule! Mărţişoara (păr roşcat împletit) apare la o fereatră de la etajul întâi care dă spre curtea exterioară... MĂRŢIŞOARA, de la fereastră La masă, Silvestru! La masă, Silvestru! DOMNIŢA MARIA(păr negru) Vă cheamă soţia, Silvestru! SILVESTRU Nu-mi pot lăsa acum lucrul. DOMNIŢA MARIA(păr negru) Vom lăsa pe mai târziu vizitarea castelului. Poftă bună! Silvestru iese... Roberto se iveşte în acelaşi timp, dar rămâne retras, într-o parte... Radu o salută pe Domniţa Maria... RADU Trebuie să plec, dragă Doamnă. DOMNIŢA MARIA Sper că veţi reveni, tânărul meu prieten. RADU Cu siguranţă, Doamnă, doar dacă nu survine vreun accident între timp!... în acest caz vă spun adio! Radu părăseşte apoi locurile... SFÂRŞITUL SCENEI 2 -------------------------------------------- ACTE 1 – SCENE 3 Roberto (Chapeau noir) s’approche de Domniƫa Maria... ROBERTO (Chapeau noir) Vous ici?... je n'en crois pas mes yeux! DOMNIȚA MARIA (Cheveux noirs) C'est bien moi! Cela vous surprend ?… ROBERTO (Chapeau noir) Non seulement, je ne m'attendais pas à vous revoir de sitôt, mais en plus de cela, dans un château loin de votre lieu de villégiature habituel. Patzy (La petite chatte aux yeux verts) apparaît à une fenêtre du premier étage... DOMNIȚA MARIA (Cheveux noirs) Monsieur Roberto n'est pas le seul à fréquenter les châteaux. Moi aussi, je les apprécie pour leurs histoires qui renferment des secrets. ROBERTO (Chapeau noir) Alors, comme ça, vous avez abandonné votre jardin. DOMNIȚA MARIA (Cheveux noirs) Abandonné est un grand mot. Disons plutôt que depuis que vous n'êtes plus là pour m'aider à l'entretenir, je n'ai plus vraiment le cœur à l'ouvrage. ROBERTO (Chapeau noir) Ma présence vous manquait à ce point? DOMNIȚA MARIA (Cheveux noirs) Un petit peu, mais pas au point de mourir de chagrin. ROBERTO (Chapeau noir) Ouf ! Me voilà rassuré! PATZY (La petite chatte aux yeux verts) C'est trop super ! ROBERTO (Chapeau noir) Cesse de nous épier, Patzy! Madame Maria et moi voulons un peu d'intimité. PATZY (La petite chatte aux yeux verts) C’est tellement rare de vous voir ensemble que cela mérite une photo. ROBERTO (Chapeau noir) Tu veux un autographe aussi? PATZY (La petite chatte aux yeux verts) Ce serait “ Trop Super ”, mais alors “ Trop Super ” si tu pouvais me le tatouer sur un bras à l’encre rose de préférence ! ROBERTO (Chapeau noir) Tu délires totalement, ma fille ! DOMNIȚA MARIA (Cheveux noirs) Retourne immédiatement dans ta chambre, ma fille! Patzy s’enfuit… Au même instant, Monsieur le comte surgit dans la cour intérieure en agitant sa canne, vêtu de son inséparable peignoir marron… LE COMTE Si elle continue à me repousser de la sorte, c'est moi qui vais finir par mourir de chagrin ! Le Comte grimpe sur la fontaine et s’agrippe à la bouche d'où l'eau s'écoule dans le bassin, tout en agitant sa canne… ROBERTO (Chapeau noir) Quelque chose ne va pas Monsieur le comte ? LE COMTE Son Altesse ne veut plus me rencontrer depuis notre retour de croisière. ROBERTO (Chapeau noir) J’ai de la peine pour vous, Majesté! LE COMTE Ne vous moquez pas de moi, Roberto! ROBERTO (Chapeau noir) Je pense que Son Altesse a besoin de repos. LE COMTE Depuis que je la connais, elle passe toutes ses journées à se reposer dans sa chambre. Vous trouvez cela normal? ROBERTO (Chapeau noir) Ainsi, vous aurez plus de plaisir à vous retrouver. LE COMTE Nous nous rencontrons à de rares occasions, pour ne pas dire jamais. ROBERTO (Chapeau noir) Elle a peut-être une occupation qui lui prend beaucoup de temps. LE COMTE Ah oui ?... et laquelle ? ROBERTO (Chapeau noir) Il se peut qu'elle soit plongée dans la lecture d'un roman comportant plusieurs chapitres, et que cela lui prend du temps ensuite pour réémerger dans le monde réel. Il vous faut être patient, mon vieux. LE COMTE Vous semblez en savoir des choses à son sujet. En principe, c'est moi qui devrait être son confident puisque je suis son époux. ROBERTO (Chapeau noir) Vous n'êtes pas son époux. LE COMTE Je vous demande pardon ? ROBERTO (Chapeau noir) Au cas où vous l'auriez oublié, votre mariage n'a jamais eu lieu en septembre dernier. LE COMTE Pourtant, il me semblait que… ROBERTO (Chapeau noir) Souvenez-vous, Monsieur le comte… cela remonte à la fin de l'été dernier, lorsque nous dûmes quitter in extremis la petite chapelle du château de Poenari, là où devait se célébrer votre mariage. Le mariage fut interrompu suite à un incident de dernière minute qui faillit coûter la vie à tous les membres du club de la Reine. LE COMTE Mais alors si le mariage n'a pas eu lieu, je suis qui pour elle ? ROBERTO (Chapeau noir) Un ami pour qui elle éprouve une certaine affection. Vous devez respecter son choix. LE COMTE Pour vous, je ne suis qu’un idiot, c’est bien cela ? ROBERTO (Chapeau noir) Je n’irai pas jusqu’à vous qualifier d’idiot, mais si vous continuez à vous conduire de la sorte, vous finirez par devenir le roi des idiots, puisque ce manque d’empathie de votre part à l’endroit de Son Altesse finira par lui porter préjudice. LE COMTE Que voulez-vous dire par là ? ROBERTO (Chapeau noir) Vous mettez en danger Son Altesse Sérénissime qui tient à rester dans l’anonymat. LE COMTE Vous m’apprenez quelque chose. Or, je ne vois pas pourquoi?... ROBERTO (Chapeau noir) Vous, peut-être pas,... mais elle, si. LE COMTE De qui et pourquoi se cache-t-elle ?… ROBERTO (Chapeau noir) Je vous signale qu’elle est en exil. LE COMTE Que racontez-vous là, mon ami ?… ROBERTO (Chapeau noir) Tout a commencé l'automne dernier. Pour des raisons personnelles, Son Altesse a dû fuir sa patrie pour se rendre jusqu’à Balcic en Bulgarie, le temps de se faire oublier par les autorités de son pays. Ainsi, dût-elle renoncer à son titre royal. Mais au bout de quelques mois seulement, l’envie lui prit de retourner au pays afin de prendre sa revanche sur l’histoire. LE COMTE Vous débordez d’imagination, Roberto. Parfois, je me demande où vous allez chercher toutes ces fables à dormir debout?… vous m’amusez beaucoup. ROBERTO (Chapeau noir) Vous ne me croyez pas, Monsieur le Comte ? LE COMTE Bonne journée, grand blagueur! Le Comte quitte la cour en éclatant de rire… ROBERTO (Chapeau noir) A mon tour de vous laisser, chère amie. DOMNIȚA MARIA (Cheveux noirs) Vous partez déjà?… nous n’avons pas fini notre conversation. ROBERTO (Chapeau noir) J’ai du travail qui m’attend. DOMNIȚA MARIA (Cheveux noirs) Vous travaillez, alors que vous êtes en vacances ? ROBERTO (Chapeau noir) Qui vous a parlé de vacances ?… un auteur n’est jamais en vacances. En permanence, il a des histoires à raconter. DOMNIȚA MARIA (Cheveux noirs) Ce qui veut dire que vous avez repris l’écriture de vos mémoires. ROBERTO (Chapeau noir) En effet, je débute ces jours-ci l’écriture d’un nouveau chapitre. DOMNIȚA MARIA (Cheveux noirs) Toutes mes félicitations, Roberto! Je suis heureuse d’apprendre que vous vous êtes remis à l’ouvrage! J’avoue que vos petites histoires m’ont beaucoup manquées sur Internet. ROBERTO (Chapeau noir) Et non seulement cela, j’ai également obtenu l’autorisation d’occuper la scène du théâtre de Peleș afin d’y créer cette pièce unique avec mes fidèles Compagnons Balladins, tous étant membres d’honneur du Club de la Reine. Je suis désolé de devoir vous quitter, mais les répétitions reprennent dans dix minutes. DOMNIȚA MARIA (Cheveux noirs) Nous reprendrons la discussion plus tard si vous le souhaitez. Je suis dans les parages jusqu’à demain. ROBERTO Avec plaisir. Roberto retire son chapeau et s’incline pour saluer Madame Maria, puis il s’enfuit… FIN DE LA SCENE 3 ACTUL 1- SCENA 3 Roberto (pălărie neagră) se apropie de Domniţa Maria... ROBERTO (pălărie neagră) Dumneata, aici!!!!...Nu-mi cred ochilor! DOMNIŢA MARIA (păr negru) Da, chiar eu. Asta vă surprinde?... ROBERTO E puţin spus, nu mă aşteptam să vă revăd aşa curând şi încă într-un castel, departe de locul de vacanţă obişnuit. Paţi (pisicuţa cu ochii verzi) apare la o fereastră de la etajul întâi... DOMNIŢA MARIA (păr negru) Nu doar domnul Roberto frecventează castelele. Şi eu le apreciez pentru poveştile lor care ascund secrete. ROBERTO Şi atunci, aşa, v-aţi abandonat grădina. DOMNIŢA MARIA “Abandonat” este un cuvânt greu. Să zicem mai degrabă că, de când nu mai sunteţi acolo ca să mă ajutaţi să o îngrijesc, chiar nu mă mai trage inima. ROBERTO Aşa de mult vă lipsea prezenţa mea? DOMNIŢA MARIA Puţintel, dar nu cât să mor de supărare. ROBERTO Slavă Domnului! Iată-mă liniştit! Paţi(pisicuţa cu ochii verzi) E prea super! ROBERTO Nu ne mai spiona, Paţi! Eu şi doamna Maria avem nevoie de puţină intimitate. Paţi(pisicuţa cu ochii verzi) Vă văd atât de rar împreună, încât asta merită o fotografie. ROBERTO Vrei poate şi un autograf?! PAŢI Ar fi “Prea Super”, ce să mai, “Prea Super” dacă mi l-ai tatua pe un braţ, cu cerneală roz de preferinţă! ROBERTO Eşti într-un delir total, fata mea! DOMNIŢA MARIA Întoarce-te imediat în camera ta, Paţi! Paţi o ia la fugă... În aceeaşi clipă, în curtea interioară, apare Domnul Conte agitând bastonu-i şi purtând inseparabilul său halat de baie maro... CONTELE Dacă va continua să mă respingă tot aşa, în cele din urmă voi ajunge să mor de supărare. Contele se caţără pe fântână şi se agaţă de tubul pe unde apa curge în bazin, agitându-şi bastonul... ROBERTO (pălărie neagră) S- a întâmplat ceva, Domnule Conte? CONTELE Alteţa Sa nu vrea să mă mai întâlnească de când ne-am întors din croazieră. ROBERTO Îmi pare rău pentru dumneavoastră, Majestate! CONTELE Nu râdeţi de mine, Roberto! ROBERTO Cred că Alteţa Sa are nevoie de odihnă. CONTELE De când o cunosc, îşi petrece zilele odihnindu-se în camera sa. Acest lucru vi se pare normal?! ROBERTO Astfel, plăcerea regăsirii va fi mai mare. CONTELE Ne întâlnim cu ocazii rare, ca să nu spun niciodată. ROBERTO Are poate o ocupaţie care îi ia mult timp. CONTELE Daaa?! Şi care anume? ROBERTO Ar putea fi absorbită de lectura unui roman cu mai multe capitole, fapt pentru care i-ar lua mai mult timp reconectarea la lumea reală. Trebuie să fiţi răbdător, prietene! CONTELE Se pare că ştiţi destule în legătură cu acest subiect. În principiu, eu ar trebui să-i fiu confident, pentru că sunt soţul ei. ROBERTO Nu sunteţi soţul ei. CONTELE Poftim?!!!? ROBERTO În caz că aţi uitat, căsătoria dumneavoastră nu a avut loc în septembrie trecut. CONTELE Şi totuşi, mi se părea că... ROBERTO Amintiţi-vă, domnule Conte... era la sfârşitul verii trecute când a trebuit să părăsim în grabă micuţa capelă a castelului Poienari, unde urma să aibă loc celebrarea căsătoriei. Căsătoria a fost întreruptă în urma unui incident apărut în ultima clipă şi care ar fi costat viaţa tuturor membrilor Clubului Reginei. CONTELE Atunci, dacă nu a avut loc căsătoria, cine mai sunt eu pentru ea? ROBERTO Un prieten pentru care ea manifestă o oarecare afecţiune. Ar trebui să-i respectaţi alegerea. CONTELE Pentru dumneata nu sunt decât un biet idiot, aşa-i ? ROBERTO N- aş merge până acolo încât să vă consider idiot, dar dacă veţi continua să vă comportaţi astfel, în cele din urmă veţi ajunge regele idioţilor, pentru că această lipsa de empatie, de care daţi dovadă faţă de Alteţa Sa, o va răni în cele din urmă. CONTELE Ce vreţi să spuneţi? ROBERTO O puneţi în pericol pe Alteţa Sa Serenisimă care vrea să-şi păstreze anonimatul. CONTELE Acum vă aud. Totuşi, nu văd de ce ?... ROBERTO Dumneata, poate nu,... dar ea, în mod sigur da. CONTELE De cine şi de ce s-ar ascunde?!... ROBERTO Vă semnalez că este în exil. CONTELE Ce băsmeşti acolo, amice?... ROBERTO Totul a început în toamna trecută. Din motive personale, Alteţa Sa a trebuit să fugă din ţară pentru a merge la Balcic, în Bulgaria, răstimp în care să fie uitată de autorităţile din ţara Sa. Asfel, a fost nevoită să renunţe la titlul regal. Dar, doar după câteva luni, a fost cuprinsă de dorinţa de a se întoarce în ţară pentru a-şi lua revanşa asupra istoriei. CONTELE Aveţi o imaginaţie debordantă, Roberto. Uneori, mă întreb de unde vă procuraţi toate aceste poveşti de adormit copiii... mă faceţi să râd! ROBERTO Nu mă credeţi domnule Conte? CONTELE O zi bună, glumeţule! Contele iese din curte, râzând... ROBERTO Acum, e rândul meu să vă las, dragă doamnă. Încântat că v-am revăzut! DOMNIŢA MARIA Plecaţi deja?... nici n-am terminat conversaţia. ROBERTO Mă aşteaptă multă treabă. DOMNIŢA MARIA Vreţi să spuneţi că munciţi, deşi sunteţi în vacanţă?! ROBERTO De unde atâta vacanţă?... un autor nu e niciodată în vacanţă. El are mereu poveşti de depănat. DOMNIŢA MARIA Aceasta înseamnă că aţi reînceput să vă scrieţi memoriile. ROBERTO Într-adevăr, zilele acestea voi începe scrierea unui nou capitol. DOMNIŢA MARIA Felicitările mele, Roberto! Mă bucur nespus că v- aţi întors din nou la lucru. Mărturisesc că mi-au lipsit mult povestioarele dumitale de pe Internet. ROBERTO Şi asta nu e tot. Am primit autorizaţia de a folosi scena teatrului din Castelul Peleş pentru a pune în scenă această piesă unică, împreună cu fidelii “Baladini”, cu toţii fiind membri de onoare ai Clubului Reginei. Regret că trebuie să vă las, dar repetiţiile se vor relua peste zece minute. DOMNIŢA MARIA Vom continua discuţia mai târziu, dacă vreţi. Voi fi pe aici până mâine. ROBERTO Cu plăcere. Roberto îşi ridică pălăria şi se înclină pentru a o saluta pe Doamna Maria, apoi fuge... SFÂRŞITUL SCENEI 3 --------------------------------------- ACTE 1 – SCENE 4 À ce moment-là, la vitre d'une fenêtre du premier étage explose d'où jaillit le corps de Radu le géant de 2, 50 mètres qui s'écrase sur le sol de la cour intérieure à deux pas de la Fontaine... À la vue du corps de Radu qui vient de s’écraser, Domniƫa Maria pousse un cri d’horreur... Vlad le majordome surgit aussitôt dans la cour et remarque le corps de Radu sur le sol, ce dernier est suivi de Patzy la petite chatte aux yeux verts... VLAD Que s'est-il passé? DOMNIȚA MARIA (Cheveux noirs) Je l'ignore! ?... le corps de ce jeune homme vient de tomber du ciel. VLAD Je crois qu'il est mort. DOMNIȚA MARIA (Cheveux noirs) Il faut vite avertir la police. VLAD Ce n'était vraiment pas le moment!... mon dieu! PATZY Ce n'est pas super, mais alors pas du tout super! VLAD Je peux savoir ce que tu fais là, Patzy?... je t'avais pourtant confié à son Altesse ? PATZY J'ai entendu une vitre cassée, alors j'ai accouru aussitôt pour voir ! VLAD Retourne immédiatement dans la chambre, c'est compris? Patzy s’enfuit… La Duchesse d’Onești ouvre les volets d’une chambre du premier étage... LA DUCHESSE D’ONEŞTI Que s’est-il passé, Monsieur Vlad, je viens d’entendre une vitre brisée ?... VLAD Un visiteur vient de se jeter par la fenêtre. LA DUCHESSE D’ONEŞTI J’espère qu’il ne s’agit pas du grand garçon auquel je pense?… VLAD Je crains que oui, Madame la Duchesse. LA DUCHESSE D’ONEŞTI Est-il encore vivant ?… VLAD Je crains que non, Madame la Duchesse. LA DUCHESSE D’ONEŞTI Pauvre garçon! DOMNIȚA MARIA (Cheveux noirs) Eh bien, qu'attendez-vous pour prendre vos dispositions, Majordome ?... VLAD Immédiatement. (il quitte l'endroit rapidement) Un nuage de fumée rose envahit les lieux... FIN DE LA SCENE 4 --------------------------------------------- ACTUL 1- SCENA 4 În acel moment, prin geamul unei ferestre de la etajul întâi care se sparge, cade corpul lui Radu , uriaşul de 2,50 m înălţime, care se striveşte de solul din curtea interioară a castelului, la doi paşi de fântână... La vederea corpului strivit al lui Radu, Domniţa Maria scoate un ţipăt de groază... Vlad, majordomul, urmat de Paţi (pisicuţa cu ochii verzi) apare îndată în curte şi remarcă la rându-i corpul strivit al lui Radu... VLAD Ce s-a întâmplat? DOMNIŢA MARIA Nu ştiu!... Corpul acestui tânăr tocmai a căzut din cer. VLAD Cred că este mort. DOMNIŢA MARIA Trebuie să anunţăm repede poliţia. VLAD Chiar nu era acum momentul...Doamne! PAŢI Nu este super! Chiar deloc super! VLAD Pot să ştiu ce cauţi aici, Paţi? Nu te lăsasem în grija Alteţei Sale? PAŢI Am auzit că s-a spart un geam şi am fugit de îndată să văd! VLAD Întoarce-te imediat în cameră! Ai înţeles? Paţi fuge... Ducesa de Oneşti deschide obloanele unei ferestre de la etajul întâi... DUCESA DE ONEŞTI Ce s-a întâmplat, domnule Vlad, s-a spart un geam?... VLAD Un vizitator s-a aruncat pe fereastră. DUCESA DE ONEŞTI Sper că nu este vorba despre tânărul înalt la care mă gândesc?! VLAD Mă tem că da, Doamna Ducesă... DUCESA DE ONEŞTI Este încă viu? VLAD Mă tem că nu, Doamna Ducesă! DUCESA DE ONEŞTI Bietul băiat! DOAMNA MARIA Ei bine, ce mai aşteptaţi pentru a lua măsurile necesare, domnule Majordom? VLAD Imediat! (pleacă îndată) Norul de abur roz invadează locurile... SFÂRŞITUL SCENEI 4 ---------------------------------- ACTE 1 – SCENE 5 Le nuage de fumée rose se dissipe… En milieu de soirée… La dame inconnue est toujours allongé confortablement sur son canapé, les yeux collés sur le livre d'or.... Patsy (la petite chatte aux yeux verts) et endormie au pied du canapé… La fenêtre qui donne sur le balcon est grand ouverte… Le temps est doux et le ciel est complètement dégagé... Le Chevalier Alioth (Etoile de la Grande Ourse) apparaît dans le ciel… Soudain, le comte surgit sur le balcon, une guitare à la main… LE COMTE Coucou! Coucou ! C'est moi ! LA DAME INCONNUE, le livre d'or dans ses mains Vous ?... qui ça, vous? Le comte joue de la guitare, et pousse la chansonnette... LE COMTE Je suis le beau et valeureux chevalier qui s'en vient le soir Chercher réconfort auprès de sa douce et tendre dulcinée Dame, Dame, Dame, me donnerez-vous la joie de rester Cette fois encore je consens à vous laisser libre choix. LA DAME INCONNUE J'accepte à condition que votre musique me redonne espoir Sans quoi je serai au regret vers la porte de vous repousser Ce qui serait fâcheux pour un musicien tel que vous, doué Et plus jamais, non plus jamais, vous n'entendrez parler de moi LE COMTE Je ne suis pas très bon à la guitare, cependant je peux jouer avec deux cordes. LA DAME INCONNUE Quelle horreur! Mais d'où sortez-vous cette sonorité hideuse ?... LE COMTE Je fais ce que je peux, ma douce Dame au bois dormant. LA DAME INCONNUE Assez, je vous prie, assez! Mes oreilles ne supporte plus ce son de cordes mal réglé ! Les cordes vocales d’un dindon ferait beaucoup mieux l’affaire ! LE COMTE Dis donc, quel accueil !... et moi qui m'attendais à être reçu dignement. Je me sens comme un intru. LA DAME INCONNUE, le livre d'or dans ses mains Que faites-vous sur mon balcon, Monsieur le Comte ?… LE COMTE Je pensais vous faire une surprise, chère amie ! Je pensais que cela vous ferait plaisir de me revoir après une longue absence... je pensais que je vous manquais, que vous vous ennuyez sans moi, que c'est douce nuit dans la solitude d'une chambre glaciale au milieu de nulle part vous rendait mélancolique, alors je n’ai rien trouvé de mieux que de me saisir d’une guitare pour venir vous réchauffer l’âme. LA DAME INCONNUE Je vous avais demandé de respecter mon silence, mais force est de constater que Sa Majesté n’en fait qu’à sa tête. Et maintenant, faites-moi le plaisir de quitter ma chambre. LE COMTE Vous comptez vraiment me chasser ?… LA DAME INCONNUE Je vous ferai signe lorsque j'aurais besoin de vous. LE COMTE Vous me congédiez ainsi sans me donner la moindre explication. LA DAME INCONNUE Je n’ai aucun compte à vous rendre, nous ne sommes pas mariés ! Et si vous ne partez pas, je pousse un cri ! LE COMTE Eh bien soit. Puisque vous le prenez ainsi, permettez-moi de vous saluer en vous souhaitant bonne nuit ! Le Comte saute par dessus le balcon ensuite en emportant sa guitare… Un nuage de fumée rose envahit les lieux... FIN DE LA SCENE 5 ------------------------------------------ ACTUL 1- SCENA 5 Norul de abur roz se risipeşte... Doamna Necunoscută stă întinsă confortabil pe canapea, cu privirea aţintită în cartea de aur... Paţi, pisicuţa cu ochii verzi, doarme la picioarele canapelei... Fereastra care dă spre balcon este larg deschisă... Vremea este plăcută şi cerul complet degajat... Cavalerul Alioth (Stea din Ursa Mare) apare pe cer... Deodată, Contele se iveşte pe balcon, cu o chitară în mână... CONTELE Cucu! Cucu! Eu sunt! DOAMNA NECUNOSCUTĂ, cu cartea de aur în mână Eu? Cine “eu”? Contele cântă la chitară şi “spune” o şansonetă... CONTELE Sunt frumosul şi preţiosul cavaler care vine seara pe alee Pentru a-şi căuta liniştea alături de dulcea-i şi tandra dulcinee Doamnă, doamnă, bucuria de a rămâne de -mi veţi da Şi de astă dată consimt libera alegere a vă lăsa. DOAMNA NECUNOSCUTĂ Accept cu condiţia ca muzica dumitale speranţa să-mi redea, Fără de care, cu regret vă spun că dat afară pe uşă vă veţi vedea Atunci ar fi supărător pentru un muzician ca dumneata aşa dotat Căci nu veţi mai auzi vreodată vorbindu-se de mine, niciodat’. CONTELE Nu sunt foarte talentat la chitară, dar pot cânta la două corzi. DOAMNA NECUNOSCUTĂ Ce oroare! De unde scoateţi aceste sonorităţi aşa hidoase?! CONTELE Fac şi eu ce pot, dulcea mea Doamnă din pădurea adormită... DOAMNA NECUNOSCUTĂ Destul! Încetaţi, vă rog! Urechile mele nu mai suportă acest sunet de instrument dezacordat. Corzile vocale ale unui curcan ar suna mai bine! CONTELE Doamne, ce primire! Şi eu, care mă aşteptam să fiu întâmpinat cu demnitate... Mă simt ca un intrus. DOAMNA NECUNOSCUTĂ Ce căutaţi pe balconul meu, Domnule Conte?... CONTELE Mă gândeam să vă fac o surpriză, dragă prietenă. Credeam că v-ar face plăcere să mă revedeţi după această îndelungată absenţă... credeam că vă era dor de mine, că vă plictiseaţi fără mine, că această noapte blândă, în singurătatea unei camere glaciale, în plin necunoscut, vă făcea melancolică, atunci nu am găsit nimic mai bun decât să iau o chitară pentru a veni să vă încălzesc sufletul. DOAMNA NECUNOSCUTĂ Vă cerusem să-mi respectaţi tăcerea, dar este evident că Majestatea Sa face doar după cum îl taie capul. Şi acum, vă rog să-mi faceţi plăcerea de a ieşi din camera mea. CONTELE Chiar vreţi să mă alungaţi?! DOAMNA NECUNOSCUTĂ Vă voi da de veste când voi avea nevoie de dumneavoastră. CONTELE Mă daţi afară aşa, fără nici cea mai mică explicaţie! DOAMNA NECUNOSCUTĂ Nu am de ce să vă dau socoteală, nu suntem căsătoriţi. Şi, dacă nu plecaţi, am să ţip! CONTELE Ei bine, fie! Dacă e pe- aşa, permiteţi-mi să vă salut şi să vă urez noapte bună! Contele sare apoi din balcon, luându-şi chitara... Un nor de abur roz invadează locurile... SFÂRŞITUL SCENEI 5 --------------------------------------- ACTE 1 – SCENE 6 Le nuage de fumée rose se dissipe... Le lendemain matin... L'action se déroule dans le Petit Théâtre du château de Peleş... Roberto surgit sur la scène du théâtre, un violon à la main... ROBERTO Ohé, douce et tendre dame, Je viens vous rendre visite, Prête pour la séance de musique? De mon archet vibrant d'harmonie, Auprès d'une cheminée enflammée, Mes cordes vont raisonner à l'infini. Roberto continue de jouer du violon... À ce moment-là, Domnița Maria observe la scène de théâtre, placée discrètement derrière le grand rideau de la fenêtre... Roberto cesse de jouer du violon... c’est alors que la Duchesse d'Oneşti apparait sur la scène du théâtre... LA DUCHESSE D'ONEŞTI Je ne demande que cela, mon ami le troubadour, réjouir mon âme le temps d'une veillée ! ROBERTO Vous voilà enfin, Votre Altesse, et qui plus est, vêtue de votre plus belle toilette! LA DUCHESSE D'ONEŞTI J'ai décidé de la porter sur moi en souvenir du bon temps où tout me souriait dans la vie. J'étais alors un symbole de réussite pour mon entourage qui reconnaissait en moi une reine de cœur qui prenait soin d'eux au quotidien. ROBERTO Mais c'est toujours le cas, Votre Altesse, vos gens vous sont restés fidèles. Et quant à vous, vous n'avez rien perdu de votre éclat. LA DUCHESSE D'ONEŞTI Zut alors ! Je ne me souviens plus du texte ! ROBERTO Un problème, Madame la Duchesse? LA DUCHESSE D'ONEŞTI Je l'avais pourtant appris par cœur. ROBERTO N'ayez point d'inquiétude, ce sont des choses qui arrivent à tous les comédiens. Toutefois, ce n'est pas prudent d'oublier son texte en public, cela peut induire en erreur son ou sa partenaire. LA DUCHESSE D'ONEŞTI Comment faire alors pour ne pas avoir un trou de mémoire pendant le spectacle? ROBERTO Autrefois, il y avait un souffleur sur scène, mais ce n'est plus le cas de nos jours.... à moins de se procurer une oreillette, mais nous n'avons pas de souffleur pour nous communiquer le texte. Et donc, l'idéal, c'est d'éviter de perdre la mémoire, ou bien alors il est conseillé d'improviser quelque chose nous passe par la tête Au même instant,, le lieutenant Poponeţ surgit discrètement derrière le rideau de scène, une coupe de vin à la main, ce dernier écoute la conversation sans prononcer un seul mot... LA DUCHESSE D'ONEŞTI Je ne serai pas capable d'improviser. Je ne suis pas suffisamment expérimentée dans le théâtre. ROBERTO Dans ce cas, il faut pouvoir compter sur un bon partenaire qui sache rebondir en cas de pépin. LA DUCHESSE D'ONEŞTI Oh, et puis zut! J'arrête! C'est trop compliqué pour moi! ROBERTO Ce n'est pas le moment de vous défiler, voyons ! Son Altesse compte sur vous pour la doubler sur scène le jour de la représentation. LA DUCHESSE D'ONEŞTI Justement, il n'est plus question que je fasse sa doublure. Faites-lui savoir que nous ne sommes jamais aussi bien servi que par soi-même. ROBERTO Vous ne pouvez pas renoncer maintenant, Son Altesse compte sur vous pour la remplacer au cas où celle-ci se verrait dans l'impossibilité de jouer le rôle. LA DUCHESSE D'ONEŞTI Dites-lui qu'elle se cherche une autre doublure. Je préfère renoncer. ROBERTO L'autre jour, quand je vous ai proposé le rôle, vous aviez l'air très enthousiaste. Vous m'aviez laissé entendre que c'était un honneur et un privilège pour vous que d’être la doublure de Son Altesse. Et voilà qu'aujourd'hui, vous baissez les bras ! Que s'est-il passé entre-temps ?... je vous sens triste... que se passe-t-il?... un problème familial ?... sentimental?... LA DUCHESSE D'ONEŞTI Oui, en quelque sorte. ROBERTO Je me doutais que quelque chose n'allait pas chez vous. Ce matin, en entrant dans la salle, peu avant que ne débute les répétitions, vous pleuriez à chaude de larmes. LA DUCHESSE D'ONEŞTI Je ne sens pas bien depuis 24 heures. Je viens de perdre un ami très cher, et mon moral en a pris un coup. ROBERTO Un ami ?... Comment cela?... Que lui est-il arrivé ? LA DUCHESSE D'ONEŞTI Vous n'êtes pas au courant pour hier, Roberto ?... un homme s'est jeté par la fenêtre du premier étage de la cour intérieure. Et il se trouve que je le connaissais... du moins, je mettais entretenu avec lui un peu plus tôt. Nous devions nous revoir pour prendre un repas aux chandelles en tête à tête. ROBERTO Je l'ignorais. Personne ne m'a mis au courant. LA DUCHESSE D'ONEŞTI C'est arrivé en début d'après-midi. Sur ordre de la police du Comté, Monsieur Vlad ne devait en parler à quiconque avant que l'enquête ne débute sur les lieux du drame. Pour l'instant, on ignore les causes du décès, s'il s'agit d'un suicide ou bien d'un crime. Cela reste un mystère. ROBERTO Je comprends à présent votre inquiétude. Le lieutenant Poponeţ intervient à ce moment-là, une coupe de vin à la main... POPONEŢ A votre santé, messieurs dames ! Vous permettez que j'intervienne ?... ROBERTO Mais l'on dirait une vieille connaissance. POPONEŢ Quand les grands esprits se rencontrent ! ROBERTO Que nous vaut cette visite au château Peleş, Lieutenant Poponeţ? POPONEŢ La vie de château et les bons vins me manquait à vos côtés, Roberto, alors j'ai décidé de me rendre en vacances à Sinaia pour retrouver les mêmes sensations qu'autrefois, lorsque vous, vos compagnons d'exil et moi prenions le temps de vivre et d'aimer la vie, le tout arrosé d'un bon Champinelle. ROBERTO Je parie que vous avez repris du service dans la police. POPONEŢ On ne peut rien vous cacher, Roberto. Je suis également retourné chez ma femme ! ROBERTO Je suis très heureux pour vous, Lieutenant ! Je ne vous voyais pas finir vos vieux jours comme célibataire menant une vie de bohème au quatre coin du monde. POPONEŢ Si jamais vous cherchez un comédien pour jouer le rôle d'un policier dans votre pièce, n'hésitez pas à m'engager dans votre troupe de théâtre. ROBERTO Je regrette, mais la troupe est déjà au complet. POPONEŢ Ce n'est pas grave. Je pourrai mener mon enquête en solitaire. ROBERTO C'est donc cela qui vous amène. POPONEŢ Madame la duchesse vous a expliqué de quoi il en retournait, n’est-ce pas. Le procureur de la République en charge de l’affaire me charge de déterminer les causes du décès. J'espère que cela ne compromettra pas trop votre projet artistique. Je n'aimerais pas avoir votre échec sur la conscience. ROBERTO Mon lieutenant a retrouvé le goût des buts, dirait-on? POPONEŢ Paraît-il que je suis très adroit pour tirer les pénalty ! Vlad le Majordome rentre dans la salle de théâtre en courant... VLAD Lieutenant Poponeţ, je dois vous parler de toute urgence! POPONEŢ Je vous avais dit de m'attendre dans la cour intérieure, Majordome! VLAD Le corps de la victime a disparu, il n'est plus dans la cour ! POPONEŢ Non seulement, je n'ai pas eu le temps d'authentifier son corps, que me voilà déjà à sa recherche! Quelqu'un l'a fait disparaître. Mais qui ? ROBERTO Votre enquête prend un nouveau tournant, lieutenant Poponeţ. Vous allez manquer les filets du but. VLAD Que comptez-vous faire, Lieutenant? POPONEŢ À partir de maintenant, et ce, en vertu de la loi, j'ordonne que toutes les personnes qui résident dans ce château, y compris Monsieur Roberto et Madame la Duchesse, soient mises en examen pour complicité dans l'enlèvement du corps de la victime. Tout le monde sera maintenu en résidence surveillée jusqu'à ce que cette affaire soit classé. Bonne après-midi, Roberto ! (Il s’apprête à quitter la salle, puis fait un demi-tour sur lui-même) Une dernière chose, Roberto !… vous ferez savoir au Comte de la Bouche-En-Biais que son vin est délicieux, que je le trouve meilleur que d’habitude,… et que cela me ferait plaisir de déboucher une bouteille de Champinelle en sa compagnie, en souvenir du bon temps!... Le lieutenant Poponeţ se retire, suivi de Monsieur Vlad... Un nuage de fumée rose enhahit les lieux... FIN DE LA SCENE 6 ------------------------------------------- ACTUL 1- SCENA 6 Fumul de abur roz se risipeşte... A doua zi dimineaţa... Scena se desfăşoară în micul Teatru al Castelului Peleş... Roberto apare pe scena teatrului, cu o vioară în mână... ROBERTO Ehei, dulce şi tandră Doamnă Vin să vă vizitez Sunteţi gata pentru ora de muzică? Din arcuşu-mi ce vibreză de armonie, Lângă şemineul în flăcări, Corzile mele vor răsuna la infinit. Roberto continuă să cânte la vioară... În acel moment, de după perdeaua de la fereastra camerei, Domniţa Maria priveşte scena teatrului... Roberto nu mai cântă la vioară... Chiar atunci, Ducesa de Oneşti apare pe scena teatrului... DUCESA DE ONEŞTI Iată tot ce-mi doresc, prietene menestrel, să-mi bucur sufletul, răstimp de un priveghi! ROBERTO Iată-vă, în sfârşit, Alteţă şi încă purtând cele mai frumoase veşminte! DUCESA DE ONEŞTI Am hotărât să le port în amintirea vremurilor bune, când totul îmi surâdea în viaţă. Eram pe atunci un simbol al reuşitei în viaţă pentru apropiaţii mei care recunoşteau în mine o regină inimoasă, care avea mereu grijă de ei. ROBERTO Ceea ce este încă valabil, Alteţa Voastră, cunoscuţii v-au rămas fideli. Nu mai spun că, în ceea ce vă priveşte, nu aţi pierdut nimic din strălucire. DUCESA DE ONEŞTI Fir-ar să fie! Nu-mi mai amintesc textul! ROBERTO Vreo problemă, Doamna Ducesă? DUCESA DE ONEŞTI Şi-l învăţasem totuşi pe de rost. ROBERTO Nu vă îngrijoraţi, acest lucru i se poate întâmpla oricărui actor. Totuşi, nu e prudent să uiţi textul în public, căci aceasta ar putea induce în eroare partenerul sau partenera de joc. DUCESA DE ONEŞTI Atunci, ce e de făcut pentru a nu avea un gol de memorie în timpul spectacolului? ROBERTO Altădată, era un sufler pe scenă, dar nu mai este cazul acum, (doar dacă nu se pune o cască mică în ureche), căci nu mai avem sufler care să ne spună textul. Aşadar, ideal ar fi să nu ne pierdem memoria sau, dacă nu, e de dorit să improvizăm cu orice ne trece prin cap. In acest moment, Locotenentul Poponeţ apare discret în spatele cortinei, cu o cupă de vin în mână, ascultând conversaţia fără a scoate o vorbă... DUCESA DE ONEŞTI Nu voi fi în stare să improvizez. Nu am destulă experienţă pentru teatru. ROBERTO În acest caz, trebuie să puteţi conta pe un bun partener care să ştie să sară în ajutor, în caz de ceva. DUCESA DE ONEŞTI Of, fir-ar să fie! Renunţ. E prea complicat pentru mine. ROBERTO Nu e momentul să vă retrageţi acum. Alteţa Sa contează pe faptul că îi veţi fi dublura pe scenă în ziua reprezentaţiei. DUCESA DE ONEŞTI Întocmai, sub nicio formă nu-i voi fi dublura. Să-i transmiteţi că, vorba aceea: ”ce-şi face omul cu mâna lui”... ROBERTO Nu puteţi renunţa acum, căci Alteţa Sa contează pe dumneavoastră pentru a o înlocui în cazul în care s-ar vedea în imposibilitatea de a-şi juca rolul. DUCESA DE ONEŞTI Să-i spuneţi să-şi caute o altă dublură. Prefer să renunţ. ROBERTO Deunăzi, când v-am propus rolul, păreaţi foarte entuziasmată. Mi-aţi dat de înţeles că a fi dublura Alteţei Sale era o onoare şi un privilegiu pentru dumneavoastră. Şi iată-vă acum renunţând. Ce s-a întâmplat între timp?... vă simt tristă... despre ce este vorba?... o problemă de familie?... sentimentală?... DUCESA DE ONEŞTI Da, într-o oarecare măsură. ROBERTO Mi se părea mie că vi s-a întâmplat ceva. De dimineaţă, intrând în sală cu puţin înainte de a începe repetiţiile, plângeaţi în hohote. DUCESA DE ONEŞTI Nu mă simt bine de 24 de ore. Tocmai mi-am pierdut un prieten foarte drag, am primit o lovitură dură. ROBERTO Un prieten?... Cum aşa?... Ce i s-a întâmplat? DUCESA DE ONEŞTI Nu sunteţi la curent cu ceea ce s-a întâmplat ieri?... un om s-a aruncat pe fereastră de la etajul întâi, în curtea interioară. Şi se face că-l cunoşteam...oarecum, vorbisem cu el puţin mai devreme. Urma să cinăm într-o atmosferă romantică, la lumina candelelor. ROBERTO Nu ştiam. Nimeni nu mi-a spus. DUCESA DE ONEŞTI S- a întâmplat la începutul după-amiezii. Din ordinul poliţiei, domnul Vlad nu trebuia să vorbească nimănui înainte de începerea anchetei la locul dramei. Momentan, nu se cunosc cauzele decesului, dacă este vorba despre o sinucidere sau de o crimă. Asta rămâne un mister. ROBERTO Acum vă înţeleg neliniştea. Locotenentul Poponeţ intervine atunci cu o cupă de vin în mână... LOCOTENENTUL POPONEŢ În sănătatea dumneavoastră, domnilor şi doamnelor! Îmi permiteţi să intervin? ROBERTO O veche cunoştinţă, s-ar zice! POPONEŢ Când marile spirite se întâlnesc! ROBERTO Cu ce ocazie la castelul Peleş, domnule Poponeţ? POPONEŢ Viaţa la castel şi vinurile bune în compania dumitale îmi lipseau, Roberto, aşa că am decis să plec în vacanţă la Sinaia pentru a regăsi aceleaşi senzaţii de altădată, pe când dumneata, companionii de exil şi cu mine ne făceam timp să trăim şi să iubim viaţa, totul stropit cu un bun vin Champinelle. ROBERTO Pariez că v-aţi reluat postul din poliţie. POPONEŢ Nimic nu vi se poate ascunde, Roberto. M-am întors de asemenea la nevastă-mea! ROBERTO Mă bucur foarte mult pentru dumneata, Locotenente! Nu vă vedeam sfârşindu-vă zilele ca un celibatar, ducând o viaţă de boem, în cele patru colţuri ale lumii. POPONEŢ Dacă vreodată vei fi în căutarea unui actor pentru rolul de poliţist în piesa dumitale, nu ezita să mă angajezi în trupa de teatru pe care o conduci. ROBERTO Regret, dar trupa este completă. POPONEŢ Nu este grav, îmi voi putea conduce ancheta şi singur. ROBERTO Deci asta vă aduce aici. POPONEŢ Doamna Ducesă v-a explicat cum stau lucrurile, nu-i aşa?! Procurorul Republicii care răspunde de caz mi-a dat misiunea de a determina cauzele decesului. Sper că acest lucru nu vă va compromite proiectul artistic. N-aş vrea să am pe conştiinţă eşecul dumitale. ROBERTO S-ar zice că locotenentul meu şi-a regăsit plăcerea de a marca goluri. POPONEŢ Se pare că sunt foarte priceput în a executa penalty-uri. Vlad, Majordomul, intră alergând în sala de teatru... VLAD Locotenente Poponeţ, trebuie să vă vorbesc urgent! POPONEŢ Vă spusesem să mă aşteptaţi în curtea interioară, Vlad! VLAD Corpul victimei a dispărut, nu mai este în curte! POPONEŢ Nu numai că nu am apucat să-i autentific corpul, că iată-mă deja în căutarea lui. Cineva l-a făcut să dispară. Dar cine? ROBERTO Ancheta ia o altă întorsătură, locotenente Poponeţ. Vor lipsi unele iţe din fileu. VLAD Ce vă gândiţi să faceţi, Locotenente?! POPONEŢ Din acest moment, în virtutea legii, toate persoanele din acest castel, inclusiv domnul Roberto şi Doamna Ducesă, vor fi cercetate pentru complicitate la dispariţia corpului victimei. Toată lumea va rămâne în arest la domiciliu până la clasarea cazului. O după-amiază plăcută, Roberto! (Dă să părăsească sala, apoi se întoarce în loc) Un singur lucru, Roberto!...îi veţi aduce la cunoştinţă Contelui de la Bouche -en- Biais că vinul său este delicios, că-l consider mai bun decât de obicei... şi că mi-ar face plăcere să destupăm o sticlă de Champinelle împreună, în amintirea vremurilor bune... Locotenentul Poponeţ se retrage apoi, urmat de domnul Vlad... Un nor de abur roz invadează locurile... SFÂRŞITUL SCENEI 6 ------------------------------------------- ACTE 1 - SCENE 7 Le nuage de fumée rose se dissipe... Une heure plus tard... L'action se déroule dans la salle de musique de Peleş, une salle très spacieuse composée des éléments matériels et mobiliers suivants : deux portes d'entrée dont l'une est vitrée et condamnée, une grande fenêtre qui donne sur le parc du château, des meubles anciens de style 19ème, un piano, des tableaux accrochés sur un mur recouvert d'une tapisserie de velours... Une harpe géante repose au centre de la pièce derrière laquelle se tient la Dame Inconnue qui joue un air de musique mélodieux... On aperçoit Mademoiselle Patzy (la petite chatte aux grands yeux verts) qui se tient derrière la porte vitrée; celle-ci observe la Dame Inconnue qui joue de la harpe avec beaucoup de grâce... Soudain, Domnița Maria (cheveux noirs) surgit devant la porte d'entrée et claque des doigts, puis fait plusieurs tours sur elle-même prenant aussitôt l'apparence de Dona Crina d'Alba (cheveux blonds)... Donna Crina d'Alba (cheveux blonds) se tient devant l'entrée et écoute en silence la Dame Inconnue qui joue de la harpe... La Dame Inconnue cesse de jouer de la harpe, puis reste pensive un long moment avant d'être interrompue par Dona Crina d’Alba... DONA CRINA D’ALBA Je me demande à quoi ou à qui vous pensez, Votre Altesse? LA DAME INCONNUE Je ne vous ai pas vue arriver, Dona Crina d'Alba. DONA CRINA D’ALBA Je suis venue pour vous avertir de ma présence au château depuis hier matin. LA DAME INCONNUE Vous vous êtes finalement décidée à venir prendre un peu d'air dans notre jolie région. DONA CRINA D'ALBA Les activités du club me manquaient. LA DAME INCONNUE En tout cas, c'est très gentille à vous de venir me rendre visite pendant mon cours de musique. Cela me fait du bien de pouvoir parler un peu avec quelqu'un. La solitude me pèse parfois. DONA CRINA D’ALBA Vous n'êtes pas en contact avec les autres membres du club? LA DAME INCONNUE Non, je préfère ne pas trop me disperser. En vérité, j'ai besoin de silence pour préparer un rôle que je compte jouer prochainement à la perfection, si le Seigneur m'en donne le courage ? DONA CRINA D’ALBA Je sens chez vous une envie de revanche. Je me trompe? LA DAME INCONNUE J'ai l'intention de reprendre mes activités là où je les avais laissées l'an passé. Je ne puis en dire plus pour l'instant, cela doit rester secret. DONA CRINA D’ALBA Dans ce cas, je n'insisterai pas. LA DAME INCONNUE Quant à vous, Dona Crina d'Alba, avez-vous retrouvé vos fidèles compagnons ? DONA CRINA D’ALBA Pas encore. LA DAME INCONNUE Vous devez sans doute être au courant que monsieur Roberto met en scène sa nouvelle création théâtrale sur la scène de Peleş. Une aventure qui s'annonce très excitante ! DONA CRINA D’ALBA Vous voulez dire que Roberto a repris sa plume? Vraiment ?... je n'en crois pas mes oreilles ! LA DAME INCONNUE Vous avez l'air surprise? DONA CRINA D'ALBA Et comment que je suis surprise! J'ai bien cru qu'un poil dans la main allez lui pousser. Pendant deux ans, ce coquin n'a cessé de m'exposer ses projets d'écriture à l'oreille, or, ceux-ci n'aboutissait jamais. Au bout d'un certain temps, j'ai cessé d'y croire. J'ai bien cru qu'il abandonnait l'écriture de ses mémoires à tout jamais. Ce que vous venez de m'annoncer est un miracle ! Sinon, avez-vous une idée du sujet abordé? LA DAME INCONNUE Monsieur Roberto m'a simplement dit qu'il s'agissait d'une surprise qu'il réservait à tous ces amis. J'ai préféré ne pas insister. Si de votre côté, vous obtenez des informations, n'hésitez pas à me tenir au courant. DONA CRINA D’ALBA Pour le moment, je n'ai pas l'intention de le questionner, pas plus que je le souhaite le voir. Avec ce que je viens d'apprendre, il est préférable de ne pss le déranger pendant qu'il travaille. C'est tellement exceptionnel de le savoir au travail! Pendant ce temps-là, je peux reposer mes oreilles. Et maintenant, Votre Altesse, avec votre permission, je souhaiterais regagner ma chambre. Le voyage en train fut éprouvant pour venir jusqu'ici, aussi ai-je encore besoin de me reposer. LA DAME INCONNUE Je ne vous retiens pas, Dona Crina d'Alba. Prenez tout le repos que vous méritez. Nous reprendrons cette conversation une autre fois. DONA CRINA D’ALBA Merci infiniment pour votre accueil, Votre Altesse! FIN DE SCENE 7 ------------------------------------------- ACTUL 1- SCENA 7 Norul de abur roz se risipeşte... După o oră... Acţiunea se desfăşoară în sala de muzică din Castelul Peleş, o sală foarte spaţioasă, compusă din elemente materiale şi mobilier după cum urmează: două uşi de intrare dintre care una cu geam este încuiată, o fereastră mare cu vedere spre parcul Castelului, mobilă veche de secol 19, un pian, tablouri pe un perete acoperit cu un tapet de catifea... În mijlocul încăperii, se află o harpă uriaşă, în spatele căreia stă Doamna Necunoscută, care interpretează o arie muzicală melodioasă... Domnişoara Paţi (pisicuţa cu ochii verzi) este în spatele uşii cu geamuri şi o priveşte pe Doamna Necunoscută care cântă la harpă cu multă graţie... Deodată, Domniţa Maria (păr negru) apare la uşa din faţă, pocneşte din degete, se roteşte în loc de câteva ori şi ia înfăţişarea Donei Crina D’Alba (păr blond)... Dona Crina D’Alba (păr blond) rămâne în faţa uşii de la intrare şi o ascultă în linişte pe Doamna Necunoscută care cântă la harpă... Doamna Necunoscută se opreşte din cântat, apoi rămâne gânditoare mult timp, până ce este întreruptă de Dona Crina D’Alba... DONA CRINA D’ALBA Mă întreb la ce sau la cine vă gândiţi, Alteţa Voastră?... DOAMNA NECUNOSCUTĂ Nu v-am văzut sosind, Dona Crina D’Alba. DONA CRINA D’ALBA Am venit să vă semnalez prezenţa mea la castel încă de ieri dimineaţă. DOAMNA NECUNOSCUTĂ V-aţi hotărât în sfârşit să veniţi să luaţi puţin aer în frumoasa noastră regiune. DONA CRINA D’ALBA Activităţile clubului îmi lipseau. DOAMNA NECUNOSCUTĂ În orice caz, este frumos din partea dumneavoastră să mă vizitaţi în timpul cursului meu de muzică. Îmi face bine să pot vorbi puţin cu cineva. Singurătatea mă apasă uneori... DONA CRINA D’ALBA Nu ţineţi legătura cu ceilalţi membri ai clubului? DOAMNA NECUNOSCUTĂ Nu, prefer să nu mă risipesc prea mult. De fapt, am nevoie de linişte pentru a pregăti un rol pe care vreau să-l joc la perfecţie în curând, dacă Domnul îmi dă curajul necesar. DONA CRINA D’ALBA Simt în dumneavoastră o dorinţă de revanşă. Mă înşel?! DOAMNA NECUNOSCUTĂ Intenţionez să-mi reiau activităţile de acolo de unde le-am lăsat anul trecut. Deocamdată, nu pot să spun mai mult, trebuie să rămână secret. DONA CRINA D’ALBA În acest caz, nu voi insista. DOAMNA NECUNOSCUTĂ Dar dumneavoastră, Dona Crina D’Alba, v-aţi reîntâlnit prietenii devotaţi? DONA CRINA D’ALBA Nu încă. DOAMNA NECUNOSCUTĂ Aţi aflat probabil că domnul Roberto îşi pune în scenă noua creaţie teatrală pe scena castelului Peleş. O aventură care se anunţă foarte incitantă. Paţi (pisicuţa cu ochii mari verzi) fuge din spatele uşii... DONA CRINA D’ALBA Vreţi să spuneţi că Roberto s-a reapucat de scris?! Chiar aşa?!... nu-mi vine să-mi cred urechilor. DOAMNA NECUNOSCUTĂ Păreţi foarte surprinsă. DONA CRINA D’ALBA Ba bine că nu! Credeam că era foarte leneş. Timp de doi ani, acest netot n-a încetat să-mi încânte urechile cu proiectele sale literare, fără a le duce vreodată la bun sfârşit. După un timp, am încetat să mai cred. M-am gândit că va renunţa pentru totdeauna la scrierea memoriilor sale. Ceea ce tocmai mi-aţi spus este un miracol. În altă ordine de idei, ştiţi ceva despre subiectul abordat? DOAMNA NECUNOSCUTĂ Domnul Roberto mi-a spus doar că este vorba despre o surpriză rezervată tuturor prietenilor săi. Am preferat să nu insist. În schimb, dacă dumneavoastră aflaţi ceva, nu ezitaţi să mă ţineţi la curent. Locotenentul Poponeţ apare în spatele uşii cu geamuri şi le observă pe cele două doamne... DONA CRINA D’ALBA Pentru moment, n-am de gând să-l iau la întrebări, chiar dacă mi-aş dori să-l văd. După cele ce-am aflat, este de preferat să nu-l deranjez în timp ce scrie. Oricum, este extraordinar să-l ştiu din nou la lucru! În acest timp, pot să-mi odihnesc urechile. Iar acum, Alteţa Voastră, cu permisiunea dumneavoastră, mi-aş dori să mă întorc în cameră. Călătoria cu trenul până aici a fost epuizantă, astfel încât mai am încă nevoie de odihnă. DOAMNA NECUNOSCUTĂ Nu vă mai reţin, Dona Crina D’Alba. Odihniţi-vă cât vreţi! Vom continua discuţia cu altă ocazie. DONA CRINA D’ALBA Mii de mulţumiri, Alteţa Voastră, pentru primire! SFÂRŞITUL SCENEI 7 -------------------------------------------- ACTE 1 – SCENE 8 L'action se poursuit dans la salle de musique... La petite laisse rouge de Patzy repose sur le canapé... Le livre d'or apparaît comme par magie dans les mains de la Dame Inconnue qui se tient toujours à côté de la harpe... Le livre d'or s'ouvre en deux, c'est alors qu'une voix jaillit... LE LIVRE D'OR , parle L'hiver nous livre son plus beau secret, Dehors, il neige et chaque flocon qui se dépose sur notre front nous apporte sa félicité. Le ciel répond à nos attentes, sa prière exaucée, notre âme se sent comme soulagée. Profitons de cette saison pour nous reposer et imaginons un avenir harmonieux et enchanté. Le lieutenant Poponeţ apparaît soudain devant la porte d'entrée en compagnie de Patzy (La petite chatte au grand yeux verts)... Le lieutenant frappe à la porte... LE LIEUTENANT POPONEŢ Toc, toc, toc! Le livre d'or disparaît aussitôt des mains de la Dame Inconnue comme par magie... LA DAME INCONNUE Décidément, on ne peut jamais être tranquille dans ce château! Qui est là? LE LIEUTENANT POPONEŢ Pardonnez mon intrusion, chère Madame... LA DAME INCONNUE Vous ne voyez pas pas que je suis occupée, cher Monsieur?.... j'espère que vous avez une bonne raison pour venir me déranger? LE LIEUTENANT POPONEŢ J'ai besoin de votre aide. C'est au sujet de la cour intérieure. Le sol est recouvert de neige. LA DAME INCONNUE Oui, et alors ?... c'est quoi le problème? LE LIEUTENANT POPONEŢ J'ai besoin d'une pelle pour déblayer la cour. LA DAME INCONNUE C'est pour cette raison que vous venez m’importuner?… Vous n’êtes pas sérieux ! Voyez cela avec le Majordome! LE LIEUTENANT POPONEŢ Monsieur Vlad est occupé à faire la vaisselle. Ensuite, il doit laver le linge et faire son lit. Il est débordé. LA DAME INCONNUE Stop ! Ne faites pas un pas de plus! Vos bottes sont pleines de boue. Vous allez salir la moquette! LE LIEUTENANT POPONEŢ Très bien. Dans ce cas, je me contente de rester sur le pas de la porte. LA DAME INCONNUE Je préfère. PATZY Et moi, ma petite dame, je peux rentrer? LA DAME INCONNUE Où étais-tu passée, Patzy ? ... je ne t'ai pas vue de toute la matinée. PATZY J'ai assisté à des répétitions théâtrales. Roberto a fait son numéro de charmeur sur la Scène. C'était trop super ! LA DAME INCONNUE Tu me raconteras cela une autre fois, ma fille. Pour l'instant, tu vas gentiment te coucher à côté du canapé et cesser de t'agiter comme une poulette dans une basse-cour. Patzy va s'asseoir à côté du canapé... LE LIEUTENANT POPONEŢ Et pour ma pelle, chère Madame?... je fais comment pour déblayer la cour? LA DAME INCONNUE Vous êtes le nouveau jardinier, c'est bien cela ? LE LIEUTENANT POPONEŢ Ah, si ma femme pouvait vous entendre ! Elle qui rêvait que je fasse une formation de jardinier pour apprendre à planter des légumes dans notre jardin. LA DAME INCONNUE En cas de pénurie alimentaire, celui qui cultive ses propres légumes ne risque pas de mourir de faim. LE LIEUTENANT POPONEŢ C'est ce que ma femme me dit toujours ! Finalement, j'ai choisi l'escalade ! LA DAME INCONNUE Je suppose que c'est Monsieur Vlad qui vous a envoyé jusqu'à moi. Ce dernier ne vous a rien dit au sujet des règles de la maison ?... qu'en aucun cas , il ne fallait me déranger, à condition que j'en donne la permission. Je regrette, cher Monsieur, mais je ne peux pas faire grand chose pour vous. Sortez d'ici! LE LIEUTENANT POPONEŢ Parfois, il m'arrive de ne pas respecter le protocole à cause d'un événement grave survenu entre temps et qui demande plusieurs éclaircissements. LA DAME INCONNUE Et bien quoi?... comme chaque hiver, la neige tombe du ciel! C'est si grave que cela ? Vous me faites perdre mon temps, Monsieur le jardinier. LE LIEUTENANT POPONEŢ Ce qui est grave, chère Madame, c'est la disparition soudaine d'un escargot qui est tombé de la fenêtre du premier étage pour s'écraser ensuite dans la cour intérieure du château. LA DAME INCONNUE Mais enfin, Monsieur, de quoi parlez-vous? LE LIEUTENANT POPONEŢ Lorsque je suis arrivé ce matin pour prendre le pouls de l'escargot, l'animal avait disparu. Alors, je me suis dit qu'il fallait que je le retrouve. Et pour cela, il me fallait suivre sa trace. Hélas pour moi, la neige est tombée au même instant et les chances de retrouver la victime s'amoindrirent à vue d'oeil. LA DAME INCONNUE La plaisanterie a assez duré! Sortez d'ici ou j'appelle la police! LE LIEUTENANT POPONEŢ Si je pars, il n'est pas dit ensuite que je vous retrouve dans la même pièce !?... compte tenu du fait que ce château possède 160 pièces au total, sans parler des autres chambres secrètes, si vous voyez ce que je veux dire. LA DAME INCONNUE Je ne vois pas du tout ce que vous voulez dire. Si c'est mon argent qui vous intéresse, je regrette, mais depuis hier après-midi, je racle les fonds de tiroirs. Je viens d'être interdite bancaire pour une raison que je ne m'explique pas étant donné que mes affaires tournaient bien jusque-là. LE LIEUTENANT POPONEŢ Les soucis bancaires de Madame pourraient s'arranger rapidement si celle-ci coopère. LA DAME INCONNUE Que voulez-vous dire par coopérer ? Je peux savoir à quoi vous jouer, Monsieur le jardinier ? LE LIEUTENANT POPONEŢ Je vais aller droit au but si vous me le permettez. Voyez-vous, quelqu'un d'ici a enlevé l'escargot. Et si ce quelqu'un ou quelqu’une sait des choses à ce sujet, il serait dans son intérêt de parler. Je compte également sur lui ou sur elle pour me conduire jusqu'à son petit protégé afin qu'il me restitue l'escargot. Je lui donne 24 heures pour coopérer. Passé ce délais, et si jamais je n'obtiens aucune information de sa part, toutes les personnes résidant dans ce château, je dis bien toutes, finiront dans un bagne en Guyane française ou bien dans le cachot d'une prison sordide au fin fond de la Sibérie. Excellent ce Champinelle, ne trouvez-vous pas ? A ce propos, vous devriez surveiller l'état de santé de Monsieur le Comte, ce dernier divague ces temps-ci. Rendez-vous à plus tard! LA DAME INCONNUE Si vous comptez remettre les pieds chez moi, pensez à enfiler des pantoufles! LE LIEUTENANT POPONEŢ Mes hommages, Votre Altesse! LA DAME INCONNUE Un instant, Monsieur le jardinier! Ma chatte est prête à coopérer! (Elle se dirige vers le canapé et se saisit de la laisse rouge qu'elle enfile ensuite autour du cou de Patzy) Je vous propose de prendre Patzy avec vous, son nez vous sera d'une grande utilité pour trouver des champignons. La Dame Inconnue lui remet la laisse rouge au bout de laquelle Patzy est attachée... LE LIEUTENANT POPONEŢ Vous m'avez très mal compris, chère Madame. Je suis à la recherche d'un escargot. Le lieutenant se saisit de la laisse... LA DAME INCONNUE Je vous conseille plutôt l’omelette aux champignons, Monsieur le jardinier, qui s'accompagne très bien avec notre Champinelle Maison ! Le Lieutenant s'incline pour saluer la dame inconnue et s'en va... Un nuage de fumée rose envahit des lieux... FIN DE LA SCENE 8 ------------------------------------------- ACTUL 1- SCENA 8 Acţiunea continuă în sala de muzică... Mica lesă a lui Paţi este pe canapea... Cartea de aur apare ca prin farmec în mâinile Doamnei Necunoscute care se află tot lângă harpă... Cartea de aur se deschide şi, din interior, se aude o voce... CARTEA DE AUR vorbeşte Iarna ne aduce secretu-i cel mai frumos Afară ninge şi fiecare fulg de nea ce ni se aşterne pe frunte ne face fericiţi. Cerul răspunde aşteptărilor noastre, cu rugăciunea îndeplinită, sufletul ne este parcă înălţat. Să profităm de acest anotimp pentru a ne odihni şi să ne imaginăm un viitor armonios şi încântător! Locotenentul Poponeţ apare deodată la intrare, însoţit de Paţi (pisicuţa cu ochii mari verzi)... Locotenentul bate la uşă... LOCOTENENTUL POPONEŢ bate la uşă Cioc, cioc, cioc! Cartea de aur dispare ca prin farmec din mâinile Doamnei Necunoscute... DOAMNA NECUNOSCUTĂ Hotărât lucru, nu poţi fi niciodată liniştit în acest castel! Cine e acolo? LOCOTENENTUL POPONEŢ Rog să-mi iertaţi intruziunea, scumpă Doamnă... DOAMNA NECUNOSCUTĂ Nu vedeţi că sunt ocupată, dragă Domnule?... sper că aveţi un motiv întemeiat de veniţi să mă deranjaţi... LOCOTENENTUL POPONEŢ Am nevoie de ajutorul dumneavoastră. Este în legătură cu curtea interioară. Solul este acoperit de zăpadă. DOAMNA NECUNOSCUTĂ Da, şi ce dacă?... unde-i problema? LOCOTENENTUL POPONEŢ Am nevoie de o lopată pentru a curăţa curtea de zăpadă . DOAMNA NECUNOSCUTĂ Pentru un astfel de motiv veniţi să mă deranjaţi?... Nu sunteţi serios! Discutaţi cu Majordomul! LOCOTENENTUL POPONEŢ Domnul Vlad este ocupat cu spălatul vaselor. Apoi trebuie să spele rufele, să-şi facă patul. E copleşit. DOAMNA NECUNOSCUTĂ Stop! Nu mai faceţi niciun pas în plus! Ghetele vă sunt pline de noroi. Veţi murdări mocheta! LOCOTENENTUL POPONEŢ Foarte bine. În acest caz mă mulţumesc să rămân în pragul uşii. DOAMNA NECUNOSCUTĂ Prefer. PAŢI Dar eu, domniţa mea, eu pot intra? DOAMNA NECUNOSCUTĂ Pe unde mi-ai fost, Paţi?... Nu te-am văzut toată dimineaţa? PAŢI Am asistat la repetiţii teatrale. Roberto şi-a făcut numărul de fermecător pe scenă. Era prea super! DOAMNA NECUNOSCUTĂ Îmi vei povesti altă dată, fata mea. Pentru moment, , o să te culci frumuşel lângă canapea şi o să încetezi să te tot agiţi, ca o puicuţă în ogradă. Paţi se aşază lângă canapea... LOCOTENENTUL POPONEŢ Şi, cu privire la lopata mea, scumpă Doamnă?... cum fac să curăţ curtea de zăpadă? DOAMNA NECUNOSCUTĂ Sunteţi noul grădinar, aşa este? LOCOTENENTUL POPONEŢ Ah, dacă ar putea să vă audă nevastă-mea! Ea, care mă visa făcând o specializare de grădinar pentru a învăţa să plantez legume în grădina noastră... DOAMNA NECUNOSCUTĂ În caz de penurie alimentară, cel ce-şi cultivă propriile legume nu riscă să moară de foame. LOCOTENENTUL POPONEŢ Exact ce-mi spune mereu şi nevasta mea! Am ales în cele din urmă escalada! DOAMNA NECUNOSCUTĂ Presupun că domnul Vlad v-a trimis la mine. Acesta nu v-a spus nimic în legătură cu regulile casei?... că în niciun caz nu trebuia să fiu deranjată, exceptând situaţia în care eu dădeam permisiunea. Regret, dragă Domnule, dar nu pot face mare lucru pentru dumneata. Plecaţi de aici! LOCOTENENTUL POPONEŢ Uneori mi se întâmplă să nu respect protocolul din cauza unui eveniment grav survenit între timp şi care necesită mai multe lămuriri. DOAMNA NECUNOSCUTĂ Ei bine, unde e problema?!... ca în fiecare iarnă, zăpada cade din cer! E chiar atât de grav? Mă faceţi să-mi pierd timpul degeaba, domnule grădinar! LOCOTENENTUL POPONEŢ Ceea ce este grav, scumpă Doamnă, este dispariţia bruscă a unui melc care, după ce a căzut de la o fereastră de la etajul întâi, s-a prăbuşit apoi în curtea interioară a castelului. DOAMNA NECUNOSCUTĂ În fine, despre ce vorbiţi, Domnule?! LOCOTENENTUL POPONEŢ Când am sosit de dimineaţă pentru a-i lua pulsul, animalul dispăruse. Atunci, mi-am zis că trebuie să-l găsesc. Şi pentru aceasta, trebuia să merg pe urmele lui. Din păcate pentru mine, în acelaşi moment a început să ningă şi şansele de a găsi urmele victimei s-au micşorat văzând cu ochii. DOAMNA NECUNOSCUTĂ Gluma a durat destul de mult! Ieşiţi afară sau chem poliţia! LOCOTENENTUL POPONEŢ Dacă plec, nu se presupune că vă găsesc apoi în aceeaşi cameră?!... dat fiind faptul că acest castel are 160 de încăperi în total, fără a mai vorbi despre celelalte camere secrete... cred înţelegeţi ce vreau să spun. DOAMNA NECUNOSCUTĂ Nu înţeleg deloc ce vreţi să spuneţi. Dacă vă interesează banii mei, regret, dar de ieri după-amiază am ajuns la fundul sacului. Mi-a fost blocat contul bancar, pentru un motiv pe care nu mi-l explic, cu atât mai mult cu cât afacerile mergeau bine până atunci. LOCOTENENTUL POPONEŢ Grijile financiare ale Doamnei şi-ar putea găsi repede rezolvarea, dacă aceasta ar coopera. DOAMNA NECUNOSCUTĂ Ce vreţi să spuneţi prin a coopera? Aş putea şti de-a ce vă jucaţi, domnule grădinar? LOCOTENENTUL POPONEŢ Am să fiu direct, dacă-mi permiteţi. Vedeţi dumneavoastră, a fost luat melcul de aici. Şi dacă cineva ştie ceva în legătură cu aceasta, ar fi în interesul său să vorbească. Contez, de asemenea, pe el sau pe ea pentru a mă cunduce la micu-i protejat, care să-mi dea înapoi melcul. Îi dau 24 de ore ca să coopereze. După acest răgaz, dacă totuşi nu obţin nicio informaţie din partea sa, toate persoanele care se află în acest castel, zic toate, vor sfârşi într-o temniţă din Guyana Franceză sau într-o celulă dintr-o închisoare pierdută din Siberia. Excelent acest vin, nu vi se pare?! Că veni vorba, aţi face bine să aveţi grijă de sănătatea Domnului Conte, cam rătăceşte în ultimul timp. Ne vedem mai târziu! DOAMNA NECUNOSCUTĂ Dacă vreţi să mai intraţi în camera mea, va trebui să vă puneţi papucii! LOCOTENENTUL POPONEŢ Omagiile mele, Alteţa Voastră! DOAMNA NECUNOSCUTĂ Un moment, domnule grădinar! Pisica mea este gata să coopereze! (Ea se îndreaptă spre canapea, ia lesa roşie pe care o pune apoi la gâtul lui Paţi) Vă propun să o luaţi pe Paţi, nasul ei vă va fi foarte util pentru a găsi ciuperci. Doamna Necunoscută îi înmânează lesa roşie la capătul căreia este legată Paţi... LOCOTENENTUL POPONEŢ M- aţi înţeles greşit, scumpă Doamnă. Eu sunt în căutarea unui melc. Locotenentul ia lesa... DOAMNA NECUNOSCUTĂ Vă sugerez mai degrabă omleta cu ciuperci, domnule grădinar, care merge foarte bine cu vinul nostru Champinelle Maison. Locotenentul se înclină pentru a o saluta pe Doamna Necunoscută şi pleacă... Un nor de abur roz invadează locurile... SFÂRŞITUL SCENEI 8 ------------------------------------ ACTE 1 – SCENE 9 En fin de soirée… Aux environs de minuit... L'action se déroule dans l'une des salles de bain du château de Peleş située au deuxième étage... Roberto est confortablement installé dans la baignoire remplie d'eau à ras bord, les yeux collés sur le livre d'or qu'il tient dans ses mains... Soudain, la porte de la salle de bain s'ouvre délicatement... Madame Maria (cheveux noirs) apparaît sur le pas de la porte, claque des doigts, fait plusieurs tours sur elle-même, puis prends l'apparence de Dona Crina d'Alba (cheveux blonds)... DONA CRINA D’ALBA (Cheveux blonds) Monsieur Roberto prend un bain de minuit ? Roberto sursaute à ce moment-là... Le livre d'or disparaît de ses mains comme par magie... ROBERTO Qu'est-ce que c'est ?... qu'est-ce que vous me voulez? DONA CRINA D’ALBA (Cheveux blonds) Vous n'êtes pas content de me revoir ? ROBERTO Je pensais que c'était vous qui ne vouliez pas me revoir. DONA CRINA D’ALBA Ce n'est plus le cas à présent. ROBERTO Si j'ai bien compris, c'est selon l'humeur de Madame. DONA CRINA D’ALBA Ne soyez pas désagréable. ROBERTO C'est un constat. DONA CRINA D’ALBA J'étais très fatiguée à mon arrivée au château, hier matin. Je n'avais pas envie de discuter, voilà tout. ROBERTO Une excuse comme une autre. Avouez que vous ne vouliez pas me revoir. DONA CRINA D’ALBA Mais pas du tout, voyons! Qu'allez-vous imaginer là? ROBERTO Et si nous changeons de sujet?... à nos retrouvailles ! DONA CRINA D’ALBA C'est cela, à nos retrouvailles ! Alors comme, monsieur Roberto prend son bain tout habillé ? Quelle négligence! ROBERTO Je ne l'avais pas remarqué. DONA CRINA D’ALBA J'ai cru comprendre que vous aviez repris l'écriture de vos mémoires? ROBERTO C'est exact. Et même que je n'ai plus une minute à moi. Pour tout vous dire, je suis très inspiré, ma tête déborde d'idée, si bien que je m'empresse de tout noter. Je passe des journées à brouillonner des pages entières pour ne laisser aucun détail m'échapper. Cela ne m’était plus arrivé depuis 2 ans. DONA CRINA D’ALBA Raison pour laquelle vous ne prenez plus la peine de vous déshabiller pour prendre un bain. DONA CRINA D’ALBA Je suis impatient d'accoucher mon texte sur le papier. DONA CRINA D’ALBA Je m'inquiète pour votre santé, Roberto. Pas plus tôt arrivée au château, que Vlad me laissait déjà entendre que vous ne preniez plus vos repas. ROBERTO Je vous prie de m’excuser, Dona Crina d’Alba, mais je ne vais pas pouvoir vous consacrer plus de temps. Je dois rendre ma copie demain matin. En effet, j'ai reçu une commande au début du mois pour la création d’une pièce de théâtre. En votre absence, j’ai monté une troupe qui aura l’immense honneur de représenter cette pièce sur la scène du petit théâtre de Peleș demain soir, et qui plus est, devant un parterre de journalistes et de personnalités qui se déplacent de loin pour l’occasion sur invitation de Son Altesse Royale. Aussi, j'ai pris beaucoup de retard à cause des comédiens dont certains étaient occupés à faire la grasse matinée, et quant aux autres, on ne peut plus turbulent. J’avoue aue je suis pressé d'en finir. DONA CRINA D’ALBA Vous devez honorer votre contrat. ROBERTO Mon petit doigt me dit que je vais passer une nuit blanche. DONA CRINA D’ALBA Trêve de bavardage ! Mettez-vous au travail ! ROBERTO Vous ne m’en voulez pas? DONA CRINA D’ALBA Pourquoi vous en voudrais-je ?… du moins, j’aurais une demande à vous faire. Avez-vous prévu un rôle pour moi ? ROBERTO Je n'y avais pas pensé. Mais je vais y réfléchir. DONA CRINA D’ALBA J’aimerais bien participer à la fête. À bientôt! Dona Crina d’Alba se retire en refermant la porte derrière elle… FIN DE LA SCENE 9 ------------------------------------------- ACTUL 1- SCENA 9 Seara târziu... pe la miezul nopţii... Acţiunea se desfăşoară într-una din băile castelului Peleş situată la etajul al doilea... Roberto stă comod în cada plină ochi de apă, cu privirea atrasă de cartea de aur pe care o ţine în mâini... Deodată, uşa băii se deschide discret... Doamna Maria(păr negru) apare în pragul uşii, pocneşte din degete, se roteşte în loc de câteva ori şi ia înfăţişarea Donei Crina d’Alba(păr blond)... DONA CRINA D’ALBA(păr blond) Domnul Roberto face baie la miezul nopţii? Roberto tresare în acel moment... Cartea de aur dispare ca prin farmec... ROBERTO Ce s-a întâmplat? Ce aveţi cu mine? DONA CRINA D’ALBA Nu sunteţi bucuros să mă vedeţi? ROBERTO Credeam că dumneata nu vrei să mă vezi. DONA CRINA D’ALBA Acum nu mai este cazul. ROBERTO Dacă înţeleg bine, este după cum are chef Doamna. DONA CRINA D’ALBA Nu fiţi nesuferit! ROBERTO Este o constatare. DONA CRINA D’ALBA Eram foarte obosită când am ajuns ieri dimineaţă la Castel. Nu aveam poftă de vorbă, asta e tot. ROBERTO O scuză mai bună n-aţi găsit? . Mărturisiţi că nu voiaţi să mă vedeţi. DONA CRINA D’ALBA Ba deloc, asta-i bună! Ce tot inventaţi acolo?! ROBERTO Şi dacă am schimba subiectul? ... Bucuros de reîntâlnirea noastră! DONA CRINA D’ALBA Aşa-i, bine v-am regăsit! Dar ce văd, domnul Roberto face baie îmbrăcat? Câtă neglijenţă! ROBERTO Nici n-am băgat de seamă! DONA CRINA D’ALBA Înţelesesem că v-aţi reapucat de scrierea memoriilor. ROBERTO Întocmai! În aşa măsură că nu-mi mai rămâne niciun minut pentru mine. Ce să mai, sunt foarte inspirat, mintea mi-e plină de idei, atât de multe încât mă grăbesc să notez totul. Zile întregi scriu pagini întregi de ciorne, pentru ca niciun detaliu să nu-mi scape. De doi ani nu mi s-a mai întâmplat aşa ceva. DONA CRINA D’ALBA Motiv pentru care nu vă mai dezbrăcaţi pentru a face baie. ROBERTO Sunt nerăbdător să dau naştere textului meu pe hârtie. DONA CRINA D’ALBA Îmi fac griji pentru sănătatea dumitale, Roberto! Cum am sosit la castel, Vlad mi-a şi dat de înţeles că nu mai mâncaţi. ROBERTO Vă rog să mă scuzaţi, Dona Crina d’Alba, dar nu mai am timp pentru dumneata. Mâine dimineaţă trebuie să predau o copie a textului. Aflaţi că la începutul lunii am primit o comandă pentru a crea o piesă de teatru. În absenţa dumitale, am montat o trupă care va avea imensa onoare de a reprezenta această piesă pe scena micului teatru al castelului Peleş, mâine seară şi, mai mult decât atât, în faţa unei săli pline de jurnalişti şi de personalităţi venite de departe cu această ocazie, la invitaţia Alteţei Sale Regale. Cu toate astea,sunt în mare întârziere din cauza actorilor, dintre care unii se trezeau târziu dimineaţa, iar alţii erau cum nu se poate mai turbulenţi. Mărturisesc că mă grăbesc să termin. DONA CRINA D’ALBA Trebuie să vă onoraţi contractul! ROBERTO Flerul îmi spune că voi avea o noapte albă. DONA CRINA D’ALBA Gata cu pălăvrăgeala! Treceţi la treabă! ROBERTO Nu sunteţi supărată pe mine? DONA CRINA D’ALBA De ce aş fi supărată pe dumneata?... aş avea totuşi o întrebare. Pentru mine aţi prevăzut un rol? ROBERTO Nu m-am gândit, dar voi reflecta la acest lucru. DONA CRINA D’ALBA Mi-ar plăcea să particip la spectacol. Pe curând! Dona Crina d’Alba se retrage, închizând uşa în urma ei... SFÂRŞITUL SCENEI 9 ------------------------------------------- ACTE 1 - SCENE 10 Le livre d'or réapparaît dans les mains de Roberto (Chapeau noir) , ce dernier se rassoit dans la baignoire... Soudain, la porte s'ouvre délicatement... Le lieutenant Poponeƫ entre en chantant, une coupe de vin dans sa main ; ce dernier tient au bout de la laisse rouge Mademoiselle Patsy (la petite chatte aux yeux verts)... Roberto (Chapeau noir) sursaute dans la baignoire… LE LIEUTENANT POPONEȚ, chante Escargot, got, got, Montre-moi tes cornes! Si tu ne les montres pas Je le dirais à ton papa! PATZY, chante Ton papa est à la chasse, A la chasse aux escargots! ROBERTO (Chapeau noir) C’est encore vous ? LE LIEUTENANT POPONEȚ, chante Escargot, got, got, Montre-moi tes cornes! Si tu ne les montres pas Je le dirai à ton papa! PATZY Trop super ! ROBERTO (Chapeau noir) Quoi encore ?… LE LIEUTENANT POPONEȚ Haut les mains ! Roberto (Chapeau noir) se lève en levant les bras et fait tomber le livre d’or qui disparaît aussitôt comme par magie… ROBERTO (Chapeau noir) Quel bon vent vous amène, Lieutenant Poponeƫ ? LE LIEUTENANT POPONEȚ Désolé de vous déranger, Roberto, mais il y a quelques points de mon enquête que j’aimerais éclaircir avec vous. ROBERTO (Chapeau nor) Maintenant ? LE LIEUTENANT POPONEȚ Excellent ce Champinelle ! ROBERTO (Chapeau noir) A consommer modérément! LE LIEUTENANT POPONEȚ Figurez-vous que mon enquête n’avance pas. ROBERTO (Chapeau noir) On ne peut pas marquer des buts à chaque fois. LE LIEUTENANT POPONEȚ Quelqu’un cherche à empiéter sur mon terrain en tentant de déjouer mes plans. Je pensais pouvoir mener mon enquête l’esprit tranquille. Je ne voulais surtout pas que des éléments importants de l’enquête s’échappent. C’est d’ailleurs la raison pour laquelle j'ai pris rapidement des mesures draconiennes. Pour rappel, j'ai fait boucler tout le périmètre qui entoure le château et interdit à quiconque d’en sortir, j’ai bloqué le compte en banque de chaque résident... ROBERTO (Chapeau noir) Le temps pour vous de retrouver la victime qui a disparu. LE LIEUTENANT POPONEȚ Je vois que Monsieur Roberto a bien conservé sa memoire depuis ce matin. ROBERTO (Chapeau noir) Toujours aucune trace? LE LIEUTENANT POPONEȚ Et c’est bien là tout le problème ! Sans la présence du corps de la victime sur les lieux du crime, la police scientifique est dans l’impossibilité de déterminer la cause exacte du décès. ROBERTO (Chapeau noir) Il ne s’agit pas d’un crime, Lieutenant Poponeƫ. LE LIEUTENANT POPONEȚ Pardon ?… ROBERTO (Chapeau noir) Les premières conclusions que vous avez tirées de cette affaire ne tiennent absolument pas la route. LE LIEUTENANT POPONEȚ Mes oreilles ont du mal à entendre ?… vous pouvez répéter?…. ROBERTO (Chapeau noir) Pour étre plus clair, disons que vous vous êtes trompé sur toute la ligne. Des témoins ont vu le corps tomber depuis la fenêtre du premier étage, mais personne n’est à même de pouvoir dire ce qui s’est passé exactement. La victime a-t-elle été poussée par quelqu’un ou bien s’est-elle défenestrée ?… LE LIEUTENANT POPONEȚ Vous permettez que je rectifie. Dans cette affaire, ce n’est pas seulement le crime qui m’intéresse, mais également de trouver celui ou celle qui a fait disparaître l’escargot. ROBERTO (Chapeau noir) Que vient faire un escargot dans cette histoire ? LE LIEUTENANT POPONEȚ Je suis à sa recherche. ROBERTO (Chapeau noir) Vous cherchez un escargot dans une salle de bain à minuit ? LE LIEUTENANT POPONEȚ Dans mon métier, il n'y a ni d'endroit ni d'heure pour effectuer des recherches. ROBERTO (Chapeau noir) Et vous pensez trouver un escargot dans cette salle de bain ? LE LIEUTENANT POPONEȚ Il est reconnu que l'escargot cherche un endroit chaud pour passer l'hiver. ROBERTO (Chapeau noir) Et alors, vous vous êtes dit qu'il pouvait se trouver dans cette salle de bain.Comme vous pouvez le constater, Lieutenant, il n’y a que moi ici. Mais si j’apprends quelque chose, je n’hésiterai pas à vous le faire savoir. LE LIEUTENANT POPONEȚ Je compte sur vous, Roberto. A bientôt... ROBERTO (Chapeau noir) Bonne nuit, Lieutenenat Poponeƫ! Le Lieutenant Poponeƫ s’apprête à quitter la salle de bain, puis fait un demi-tour sur lui-même… LE LIEUTENANT POPONEȚ Une dernière chose, Roberto… pouvez-vous garder cette chatte avec vous?… vous vous connaissez tous les deux, n’est-ce pas. ROBERTO (Chapeau noir) Qu’en penses-tu, Patzy? PATZY Mon rêve a toujours été de prendre un bain avec toi, Roberto ! Le Lieutenant Poponeƫ lui retire la laisse … LE LIEUTENANT POPONEȚ Je vous rends votre liberté, Mademoiselle Patzy! PATZY Trop super !!! Patzy bondit dans les bras de Roberto… Le Lieutenant Poponeƫ sort en refermant la porte derrière lui… Un nuage de fumée rose envahit les lieux… FIN DE LA SCENE 10 ------------------------------------------- ACTUL 1- SCENA 10 Cartea de aur reapare în mâinile lui Roberto (pălărie neagră), care se aşază din nou în cadă... Deodată, uşa se deschide încetişor... Locotenentul Poponeţ intră cântând cu o cupă de vin în mână şi cu domnişoara Paţi(pisicuţa cu ochii mari verzi) în lesă... Roberto(pălărie neagră) tresare în cadă... LOCOTENENTUL POPONEŢ cântă “Melc, melc, codobelc Scoate coarne boureşti!” Că de nu mi te vei arăta Îi voi spune lui al tău tata. PAŢI Tatăl tău e pe poteci La vânătoare de melci! ROBERTO (pălărie neagră) Din nou dumneata! LOCOTENENTUL POPONEŢ cântă “Melc, melc, codobelc Scoate coarne boureşti!” Că de nu mi te vei arăta Îi voi spune lui al tău tata. PAŢI Prea super! ROBERTO Ce mai e acum?... LOCOTENENTUL POPONEŢ Mâinile sus! Roberto se ridică îndată cu mîinile sus, lăsând să-i cadă cartea de aur, care dispare ca prin farmec... ROBERTO Ce vânt bun vă aduce, Locotenente Poponeţ? LOCOTENENTUL POPONEŢ Îmi pare rău că vă deranjez Roberto, dar sunt câteva puncte în anchetă pe care aş vrea să le lămuresc cu dumneata. ROBERTO Acum? LOCOTENENTUL POPONEŢ Excelent acest vin Champinelle! ROBERTO A se consuma cu măsură! LOCOTENENTUL POPONEŢ Ancheta mea nu avansează, vă daţi seama?! ROBERTO Nu poţi marca goluri de fiecare dată. LOCOTENENTUL POPONEŢ Cineva încearcă să se amestece în terenul meu pentru a-mi dejuca planurile. Credeam că-mi pot conduce liniştit ancheta. Mai ales nu voiam ca elemente importante din anchetă să dispară. Iată motivul pentru care am luat îndată măsuri draconice. De reţinut că am marcat perimetrul care înconjoară castelul de unde nimeni nu are voie să iasă, am blocat cardul bancar al fiecărei persoane din castel... ROBERTO Timpul necesar pentru a vă regăsi victima pierdută. LOCOTENENTUL POPONEŢ Constat că domnul Roberto şi-a conservat bine memoria de azi- dimineaţă. ROBERTO Încă nicio urmă? LOCOTENENTUL POPONEŢ Şi tocmai aceasta este problema. Fără prezenţa corpului victimei la locul crimei, poliţia ştiinţifică este în imposibilitatea de a determina cauza exactă a decesului. ROBERTO Nu este vorba despre o crimă, Locotenente Poponeţ. LOCOTENENTUL POPONEŢ Poftim?!... ROBERTO Primele concluzii la care aţi ajuns nu sunt convingătoare. LOCOTENENTUL POPONEŢ Nu aud bine?... vreţi să repetaţi?! ROBERTO Ca săfiu mai clar, să zicem că v-aţi înşelat sub toate aspectele. Nişte martori au văzut corpul căzând de la o fereastră de la etajul întâi, dar nimeni nu poate spune ce s-a întâmplat mai exact. Victima a fost împinsă de cineva sau s-a aruncat pe fereastră? LOCOTENENTUL POPONEŢ Îmi permiteţi să rectific. În aceast caz, nu numai crima mă interesează, ci şi să găsesc pe cel sau cea care a făcut să dispară melcul. ROBERTO Ce treabă are melcul în povestea asta? LOCOTENENTUL POPONEŢ Sunt în căutarea lui. ROBERTO Căutaţi un melc într-o baie la miezul nopţii? LOCOTENENTUL POPONEŢ În meseria mea, nu există nici loc, nici oră pentru a efectua cercetări. ROBERTO Şi credeţi că veţi găsi un melc în această baie? LOCOTENENTUL POPONEŢ Se ştie că melcul îşi caută un loc călduros pe timpul iernii. ROBERTO Şi, uite- aşa, v-aţi zis că ar putea fi în această baie. După cum puteţi constata, Locotenente, nu sunt decât eu aici. Dar, dacă voi afla ceva, nu voi ezita să vă anunţ. LOCOTENENTUL POPONEŢ Contez pe dumneata, Roberto. Pe curând! ROBERTO Noapte bună, Locotenente! Locotenentul Poponeţ se pregăteşte să iasă din baie, apoi se întoarce în loc... LOCOTENENTUL POPONEŢ Încă ceva, Roberto... Puteţi să aveţi grijă de această pisicuţă?... Vă cunoaşteţi, după câte ştiu, nu-i aşa?! ROBERTO Ce părere ai, Paţi? PAŢI Mereu am visat să fac baie cu tine, Roberto! Locotenentul Poponeţ îi scoate lesa... LOCOTENENTUL POPONEŢ Vă redau libertatea, domnişoară Paţi! PAŢI Prea super!!! Paţi se aruncă în braţele lui Roberto... Locotenentul Poponeţ iese închizând uşa după el... Un nor de abur roz invadează locurile... SFÂRŞITUL SCENEI 10 ------------------------------------------- ACTE 1 - SCENE 11 Pendant ce temps-là... L'action se déroule dans le bureau de travail... Le Comte de la Bouche-En-Biais est endormi sur un trône, sa canne repose à côté de lui... Monsieur Sylvestre surgit dans la pièce avec une enveloppe jaune à colle rose à la main... SYLVESTRE Bonsoir, Monsieur Le Comte! La vie est belle ? LE COMTE Pas vraiment. SYLVESTRE Je peux vous parler une seconde ? LE COMTE Je dors. SYLVESTRE J'ai une excellente nouvelle pour vous, Mister Comte. LE COMTE Je ne veux rien savoir, Sylvestre. Passer votre chemin ! SYLVESTRE Même si cette nouvelle provient de Madame? LE COMTE Je ne veux plus entendre parler de Madame. Laissez-moi tranquille ! SYLVESTRE Monsieur le Comte ressemble de plus en plus à un chien battu. Si quelque chose ne va pas, dites-le-moi, je peux peut-être vous venir en aide? LE COMTE Non merci. Je n'ai besoin d'aide de personnes et surtout pas de vous. SYLVESTRE Vous commencez sérieusement à m'inquiéter depuis deux jours. J'ai appris que vous ne preniez plus vos repas, que vous ne vous ne preniez plus de bain, que vous ne parliez à plus personne. LE COMTE Et en quoi cela vous regarde? SYLVESTRE Votre Majesté commence à ressembler de plus en plus à une chèvre. LE COMTE Cessez de dire des âneries, Sylvestre! Allez plutôt me chercher une bouteille de Champinelle au bar ! SYLVESTRE Il n'en est pas question, Mister Comte! Vous avez promis à Madame de ne plus toucher à une seule goutte d'alcool et vous devez respecter votre engagement. LE COMTE J'ai décidé de revenir sur ma promesse. SYLVESTRE Ne comptez pas sur moi pour vous servir, Majesté. LE COMTE Dans ce cas, je vous souhaite une bonne nuit, Sylvestre ! SYLVESTRE Je dépose l'enveloppe sur la table. Vous y jeter un coup d'œil plus tard. LE COMTE Je ne veux plus rien savoir de Madame. Vous perdez votre temps. SYLVESTRE D’après ce que j’ai compris, Madame vous donne rendez-vous dans sa chambre dans une heure. LE COMTE En quel honneur ? SYLVESTRE C’est l'occasion pour vous de renouer des liens avec elle. LE COMTE Je n’ai pas envie de la revoir. SYLVESTRE Ne passez pas à côté de cette chance, Majesté! Sylvestre dépose l'enveloppe sur la table du bureau et se retire... FIN DE LA SCENE 11 ------------------------------------------- ACTUL 1- SCENA 11 În acel timp... Acţiunea se desfăşoară în biroul de lucru... Contele de la Bouche-En- Biais este adormit pe un tron, cu bastonu-i alături... Silvestru se iveşte ţinând în mână un plic galben cu margine roz.. SILVESTRU Bună seara, Domnule Conte! Este frumoasă viaţa?! CONTELE Nu chiar. SILVESTRU Pot să vă vorbesc un moment? CONTELE Dorm. SILVESTRU Am o veste excelentă pentru dumneavoastră, Mister Conte. CONTELE Nu vreau să ştiu nimic, Silvestru. Vezi-ţi de drum! SILVESTRU Chiar dacă această veste provine de la Doamna? CONTELE Să nu mai aud de Doamna! Lăsaţi-mă în pace! SILVESTRU Domnul Conte se aseamănă tot mai mult cu un câine bătut. Dacă s-a întâmplat ceva, spuneţi-mi,poate v-aş putea ajuta!? CONTELE Nu, mulţumesc! N-am nevoie de ajutor de la nimeni şi mai ales de la dumneata. SILVESTRU Chiar că începeţi să mă îngrijoraţi de două zile. Am aflat că nu mai mâncaţi, că nu vă mai spălaţi şi că nu mai vorbiţi cu nimeni. CONTELE Şi ce te priveşte pe dumneata?! SILVESTRU Majestatea Voastră începe să semene tot mai mult cu o capră. CONTELE Nu mai spuneţi măgării, Silvestru! Mergeţi mai degrabă să-mi căutaţi o sticlă de Champinelle la bar! SILVESTRU Nici nu se pune problema, Mister Conte! I-aţi promis Doamnei că nu veţi mai atinge nicio picătură de alcool şi trebuie să vă respectaţi angajamentul. CONTELE Am decis să revin asupra promisiunii. SILVESTRU Nu contaţi pe mine să vă servesc, Majestate! CONTELE În acest caz, vă urez o noapte bună, Silvestru. SILVESTRU Vă las plicul pe masă. Veţi arunca o privire mai târziu. CONTELE Nu mai vreau să ştiu nimic despre Doamna. Vă pierdeţi timpul. SILVESTRU După câte am înţeles, Doamna vă dă întâlnire în camera Sa peste o oră. CONTELE Cu ce ocazie? SILVESTRU Pentru a vă reînnoi legătura. CONTELE am chef s-o revăd. SILVESTRU Nu lăsaţi să vă scape această şansă, Majestate! Silvestru pune plicul pe birou şi se retrage... SFÂRŞITUL SCENEI 11 ------------------------------------------- ACTE 1 - SCENE 12 Une heure plus tard... L'action se déroule dans la chambre d'Or... La Dame Inconnue est assise sur son fauteuil, tenant en main une glace dans laquelle elle se contemple... Patzy (La petite chatte aux grands yeux verts) surgit sur le pas de la porte grande ouverte et observe la scène... LA DAME INCONNUE Miroir, miroir, as-tu quelque chose à me dire? LE MIROIR Rien à signaler, Votre Altesse! LA DAME INCONNUE En es-tu certain, miroir, miroir ?... aucune nouvelle de Monsieur le Comte? LE MIROIR Il est encore endormi. LA DAME INCONNUE Comment va sa santé? LE MIROIR Elle se dégrade de jour en jour, si bien qu'il ressemble de plus en plus à une chèvre. LA DAME INCONNUE Monsieur Sylvestre lui a remis l'enveloppe? LE MIROIR Oui, mais... LA DAME INCONNUE Mais quoi? LE MIROIR Le Comte ne l'a toujours pas ouverte. LA DAME INCONNUE C'est à croire que ce dernier cherche la confrontation! LE MIROIR Ou alors, il a l'intention de vous quitter, mais il n'ose pas vous le dire en face. LA DAME INCONNUE Sa lâcheté lui en coûtera ! Il ne sait pas de quel bois je me chauffe! Des représailles s'imposent, miroir, miroir ! LE MIROIR Qu'à cela ne tienne, Votre Altesse! LA DAME INCONNUE Il s'en mordra les doigts! LE MIROIR Justement, Votre Altesse... j'ai prévu un plan de rechange auquel cas ce dernier déclinerait votre invitation. LA DAME INCONNUE Je veux une punition qui soit à la hauteur de l'affront que je subis. LE MIROIR Je lui ai trouvé un remplaçant qui fera parfaitement votre affaire! LA DAME INCONNUE Aurais-tu des intentions malicieuses, miroir, miroir?... LE MIROIR Votre Altesse n'en sera que plus réjouie ! LA DAME INCONNUE Ce remplaçant n'était pas prévu au programme. Je dois réfléchir... LE MIROIR Je doute que vous puissiez refuser sa compagnie, alors que vous rêvez de lui chaque nuit. LA DAME INCONNUE Je le connais personnellement ? LE MIROIR Quelle question ! Naturellement que vous le connaissez ! LA DAME INCONNUE Miroir, miroir, sais-tu quand il apparaîtra dans ma vie ? LE MIROIR Le plus tôt possible, Votre Altesse! Soudain, George le troubadour entre dans la chambre en jouant en air de violon très mal accordé... GEORGE LE TROUBADOUR Dame, Dame, Dame, la nuit vient de tomber et l'envie soudaine de venir vous retrouver dans votre chambre me vint à l'esprit! LA DAME INCONNUE C'est impossible, je n'y crois pas! ?! Est-ce vraiment vous, George, mon ami George? GEORGE LE TROUBADOUR Je suis venu pour votre plus grand plaisir! LA DAME INCONNUE Je ne sais pas si c'est une bonne idée !?... si quelqu'un vous surprend dans ma chambre, cela pourrait compromettre ma réputation. GEORGE LE TROUBADOUR Maintenant que je me présente à vous en chair et en os, hésiteriez-vous à m'accueillir? LA DAME INCONNUE Je ne voudrais pas lui faire de la peine, comprenez-vous. GEORGE LE TROUBADOUR À qui voulez-vous faire de la peine ?... s'il s'agit de la personne à laquelle je pense, voilà bien longtemps qu'il a renoncé à votre union. LA DAME INCONNUE Je suis sur le point de commettre une erreur. GEORGE LE TROUBADOUR Vous ne voulez déjà plus de moi? LA DAME INCONNUE Vous reprendrez votre route demain, et dans deux jours vous m'aurez très vite oubliée, tandis que l'homme auquel je pense et qui tient à moi restera à mes côtés pour l'éternité. GEORGE LE TROUBADOUR Un sentiment de culpabilité vous envahit. Je vais de ce pas vous faire changer d'avis en interprétant votre air de musique préférée. C'est alors que la taille de son corps s'allonge pour mesurer 2,50 mètres de hauteur ; après quoi, il bondit sur la table et interprète au violon un air de musique qui fait grincer les cordes mal accordées, ce qui fait sursauter la Dame Inconnue, horrifiée par ce qu'elle entend et ce qu'elle voit... LA DAME INCONNUE Assez ! Assez ! Assez ! Sortez de ma chambre ! GEORGE LE TROUBADOUR Trop tard, Votre Altesse ! Maintenant que je vous tiens, je ne peux plus reculer. LA DAME INCONNUE Vous n'êtes pas George le Troubadour. Pourquoi portez-vous ce masque sur votre visage ? Qui êtes-vous ?... GEORGE LE TROUBADOUR Qui suis-je?... je vous laisse le soin de le deviner. LA DAME INCONNUE George n'était pas aussi grand que vous dans mon rêve et il jouait du violon beaucoup mieux que vous! Que voulez-vous ? GEORGE LE TROUBADOUR Je ne suis pas venu au château pour amuser la galerie, mais pour y régler des comptes. LA DAME INCONNUE De quoi parlez-vous ?... qui êtes-vous? GEORGE LE TROUBADOUR Vous n'auriez jamais dû remettre les pieds à Sinaia. George s'approche d'elle et la soulève de terre... LA DAME INCONNUE Que faites-vous ?... déposez-moi à terre immédiatement! GEORGE LE TROUBADOUR Je ne vous déposerai pas à terre tant que vous n'aurez pas trouvé qui je suis. LA DAME INCONNUE Ça y est ! Je sais qui vous êtes! GEORGE LE TROUBADOUR La mémoire vous reviendrait-elle ? LA DAME INCONNUE Vous êtes le jardinier ! GEORGE LE TROUBADOUR Et vous savez pourquoi je suis ici, n'est-ce pas. LA DAME INCONNUE Vous êtes à la recherche d'un escargot. GEORGE LE TROUBADOUR Vous faites erreur! C'est pour la chèvre que je viens ici! LA DAME INCONNUE Tout à l'heure, il était question d'un escargot. GEORGE LE TROUBADOUR Il s'agit de la chèvre que vous m'avez confisquée avant de me licencier. LA DAME INCONNUE Je ne me rappelle pas vous avoir licencié !?... vous me confondez avec quelqu'un d'autre ?! GEORGE LE TROUBADOUR Elle venait brouter l'herbe du parc quand j'étaisde service pour Son Altesse. Tout se passait bien avec ma chèvre jusqu'au jour où vous prétendites que ma chèvre piétinait vos fleurs. Alors , vous décidâtes de l'envoyer paître ailleurs. A ce moment-là, Monsieur le Comte surgit sur le pas de la porte en tenant sa canne à la main... Patzy s'enfuit... FIN DE LA SCENE 12 ---------------------------------------------- ACTUL 1- SCENA 12 După o oră... Acţiunea se desfăşoară în camera de Aur... Doamna Necunoscută stă pe fotoliu şi ţine în mână o oglindă în care se contemplă... Paţi (pisicuţa cu ochii mari verzi) apare în pragul uşii larg deschise şi observă scena... DOAMNA NECUNOSCUTĂ Oglindă, oglinjoară, ai să-mi spui ceva? OGLINDA Nimic de semnalat, Alteţa Voastră. DOAMNA NECUNOSCUTĂ Eşti sigură, oglindă, oglinjoară... nicio veste de la Domnul Conte? OGLINDA Doarme în continuare. DOAMNA NECUNOSCUTĂ Cum o duce cu sănătatea? OGLINDA Din ce în ce mai rău, în aşa hal încât seamănă tot mai mult cu o capră. DOAMNA NECUNOSCUTĂ Domnul Silvestru i-a înmânat plicul? OGLINDA Da, dar... DOAMNA NECUNOSCUTĂ Dar ce? OGLINDA Contele nu l-a deschis. DOAMNA NECUNOSCUTĂ Ai crede că dumnealui caută confruntarea! OGLINDA Sau poate că vrea să vă părăsească şi nu îndrăzneşte să vă spună. DOAMNA NECUNOSCUTĂ Laşitatea-i o să-l coste scump. Nu ştie cu cine se pune. Se impun represalii, oglindă, oglinjoară! OGLINDA Nu face nimic, Alteţa Voastră! DOAMNA NECUNOSCUTĂ O să-şi muşte mâinile! OGLINDA Întocmai, Alteţa Voastră... am prevăzut un plan de rezervă în caz că nu va accepta invitaţia. DOAMNA NECUNOSCUTĂ Vreau o pedeapsă pe măsura afrontului pe care mă face să-l îndur. OGLINDA I- am găsit un înlocuitor care va lucra de minune în acest sens. DOAMNA NECUNOSCUTĂ Ai cumva intenţii răutăcioase, oglindă oglinjoară?... OGLINDA Alteţa Voastră va fi mai mult decât bucuroasă! DOAMNA NECUNOSCUTĂ Acest înlocuitor nu era prevăzut în program. Trebuie să mă gândesc bine... OGLINDA Mă îndoiesc că i-aţi putea refuza compania, din moment ce îl visaţi în fiecare noapte. DOAMNA NECUNOSCUTĂ Îl cunosc personal? OGLINDA Ce întrebare! Normal că-l cunoaşteţi! DOAMNA NECUNOSCUTĂ Oglindă, oglinjoară, tu ştii când va apărea în viaţa mea? OGLINDA Cât de curând, Alteţa Voastră! Deodată, George, menestrelul, intră în cameră interpretând o bucată muzicală la o vioară prost acordată... GEORGE MENESTRELUL Doamnă, doamnă, doamnă, tocmai s-a înnoptat şi o dorinţă bruscă de a veni să vă văd în camera dumneavoastră mi-a încolţit în suflet! DOAMNA NECUNOSCUTĂ Este imposibil...nu pot să cred?! Eşti chiar dumneata, George, prietenul meu George? GEORGE MENESTRELUL Am venit ca să vă fac pe plac. DOAMNA NECUNOSCUTĂ Nu ştiu dacă este o idee bună?!... dacă cineva vă surprinde în camera mea, aceasta mi-ar putea compromite reputaţia. GEORGE MENESTRELUL Acum că sunt în faţa dumneavoastră în carne şi oase, ezitaţi să mă primiţi? DOAMNA NECUNOSCUTĂ Nu vreau să-l fac să sufere, înţelegeţi. GEORGE MENESTRELUL Pe cine să-l faceţi să sufere?... este vorba despre persoana la care mă gândesc, ei bine, e mult de când a renunţat la legătura cu dumneavoastră. DOAMNA NECUNOSCUTĂ Sunt pe cale să comit o eroare. GEORGE MENESTRELUL Nu mă mai vreţi ? DOAMNA NECUNOSCUTĂ Mâine vă veţi vedea de drum şi peste două zile mă veţi fi uitat, în timp ce omul la care mă gândesc şi care ţine la mine îmi va fi pe veci alături. GEORGE MENESTRELUL Un sentiment de vinovăţie vă cuprinde. Îndată vă voi schimba părerea, interpretându-vă aria muzicală preferată. Chiar atunci, corpul său se lungeşte până ajunge la 2,50 m înălţime; după care se urcă pe masă şi începe să interpreteze la vioară o arie făcând să scârţâie corzile neacordate, ceea face ca Doamna Necunoscută să sară ca arsă, îngrozită de ceea ce aude şi vede... DOAMNA NECUNOSCUTĂ Destul! Destul! Destul! Ieşiţi din camera mea! GEORGE MENESTRELUL Prea târziu, Alteţa Voastră! Acum că v-am prins, nu mai pot da înapoi. DOAMNA NECUNOSCUTĂ Nu sunteţi George Menestrelul. De ce purtaţi această mască pe faţă? Cine sunteţi? GEORGE MENESTRELUL Cine sunt?! Vă las să ghiciţi singură. DOAMNA NECUNOSCUTĂ George nu era atât de înalt în visul meu şi cânta la vioară cu mult mai bine decât dumneata. Ce vreţi? GEORGE MENESTRELUL Nu am venit la castel ca să amuz galeria, ci să reglez nişte conturi. DOAMNA NECUNOSCUTĂ Despre ce vorbiţi? Cine sunteţi? GEORGE MENESTRELUL Niciodată n-ar fi trebuit să mai puneţi piciorul în Sinaia. George se apropie de ea şi o ridică de la pământ... DOAMNA NECUNOSCUTĂ Ce faceţi?... lăsaţi-mă jos imediat! GEORGE MENESTRELUL Nu vă las până ce nu- mi spuneţi cine sunt. DOAMNA NECUNOSCUTĂ Gata! Ştiu cine sunteţi. GEORGE MENESTRELUL V-a revenit memoria oare? DOAMNA NECUNOSCUTĂ Sunteţi grădinarul! GEORGE MENESTRELUL Şi ştiţi de ce mă aflu aici, nu-i aşa?! DOAMNA NECUNOSCUTĂ Sunteţi în căutarea unui melc. GEORGE MENESTRELUL Vă înşelaţi! Pentru capră am venit aici! DOAMNA NECUNOSCUTĂ Cu puţin timp înainte era vorba despre un melc. GEORGE MENESTRELUL Este vorba despre capra pe care mi-aţi confiscat-o înainte de a mă concedia. DOAMNA NECUNOSCUTĂ Nu-mi amintesc să vă fi concediat?!... mă confundaţi cu altcineva?! GEORGE MENESTRELUL Ea venea să pască iarba din parc pe când eu lucram pentru Alteţa Sa. Totul mergea bine cu capra mea până în ziua în care aţi pretins că vă călca în picioare florile. Atunci aţi decis să o trimiteţi să pască în altă parte. În acel moment, Domnul Conte apare în pragul uşii cu bastonu-i în mână... Paţi o ia la fugă... SFÂRŞITUL SCENEI 12 --------------------------------------------- ACTE 1 – SCENE 13 Le Comte entre rapidement dans la chambre en agitant sa canne et en braillant comme une chèvre... LE COMTE Ne touchez pas à cette femme ! GEORGE LE TROUBADOUR Voyez qui est là, Madame! Une chèvre aux aboies qui vient chercher le réconfort auprès de sa maîtresse. La Dame Inconnue accourt au devant du Comte... LA DAME INCONNUE Finalement, vous êtes venu, mon ami ! Et moi qui pensais que vous ne vouliez plus me revoir. LE COMTE Je regrette, mais c'est vous qui ne vouliez plus me revoir. LA DAME INCONNUE Non, c'est vous qui ne vouliez plus me revoir. LE COMTE Non, non, non, non, c'est vous ! GEORGE LE TROUBADOUR Ça commence bien entre eux! LA DAME INCONNUE Je pense qu'il s'agit d'un malentendu. Je pense que vous ne m'avez pas bien comprise. LE COMTE Évidemment, c'est de ma faute! GEORGE LE TROUBADOUR Mon petit doigt me dit que la situation va dégénérer ! LE COMTE C'est pour moi que Son Altesse s'est faite aussi belle? LA DAME INCONNUE Évidemment, Monsieur le Comte! En douteriez-vous? LE COMTE Pour l'instant , je ne crois que ce que je vois, et ce que je vois ne me plaît guère. GEORGE LE TROUBADOUR Les embrouilles commencent. LE COMTE Je ne vous ai pas demandé l'heure qu'il est, mon grand garçon! GEORGE LE TROUBADOUR Je pensais tout haut. LE COMTE A votre place, je la mettrais en veilleuse! LA DAME INCONNUE Reprenons notre conversation si vous le voulez bien, Monsieur le Comte! Je pense que nous ne voyons pas les choses de la même façon. LE COMTE C'est cela, continuez à me prendre pour une chèvre ! GEORGE LE TROUBADOUR Il ne lui manque plus que la barbichette au bout du menton ! LE COMTE N'en rajoutez pas, s'il vous plaît! GEORGE LE TROUBADOUR La petite chèvre n'est toujours pas décidée à retourner dans sa prairie! LE COMTE Je ne sais pas ce qui me retient de vous botter les fesses avec mes sabots. LA DAME INCONNUE Cela suffit, Monsieur le Comte! Je ne veux pas de violence dans dans mon château ! LE COMTE À propos, chère Madame, vous ne m'avez toujours pas présenté au charmant garçon qui vous accompagne ? LA DAME INCONNUE Il ne m'accompagne pas, il s'est introduit dans ma chambre sans mon autorisation. GEORGE LE TROUBADOUR Je conteste les propos de Madame! LE COMTE Et pourquoi contestez-vous les propos de Madame, mon grand garçon ? GEORGE LE TROUBADOUR Son Altesse rêvait de moi toutes les nuits, alors je suis apparu dans sa vie. LA DAME INCONNUE Je proteste ! Cet homme s'est introduit dans ma chambre sans mon autorisation. LE COMTE Vous mentez ! Je le vois dans vos yeux. GEORGE LE TROUBADOUR La chèvre s'énerve. LA DAME INCONNUE Je veux que ce grand garçon s'en aille immédiatement! GEORGE LE TROUBADOUR Je ne partirai pas d'ici tant que tant que je n'aurais pas récupéré une autre chèvre. LE COMTE Il dit qu'il ne partira pas d'ici tant qu'il n'aura pas récupéré une autre chèvre. LA DAME INCONNUE Ce grand garçon commence à me faire terriblement peur ! LE COMTE Il ne vous faisait pas peur 5 minutes avant mon arrivée. LA DAME INCONNUE Je veux qu'il s'en aille! LE COMTE Et bien moi, je ne veux pas qu'il s'en aille! LA DAME INCONNUE Vous ne voulez pas qu'il s'en aille ? LE COMTE Non, je ne veux pas qu'il s'en aille! LA DAME INCONNUE Et pourquoi cela? LE COMTE Je veux tout d'abord savoir qui se cache derrière ce masque. LA DAME INCONNUE Je ne veux pas le savoir. Qu'il s'en aille ! LE COMTE N'ai-je pas le droit de connaître le nom de mon rival? GEORGE LE TROUBADOUR C'est son droit le plus absolu, Madame. LE COMTE Tout à fait d'accord avec ce grand garçon! GEORGE LE TROUBADOUR La chèvre est de mon côté. C'est bon signe ! LE COMTE La comédie a assez duré, Mon grand garçon! Veuillez retirer ce masque que je puisse vous contempler ! GEORGE LE TROUBADOUR Venez donc le retirer vous-même, Majesté ! LE COMTE Puisque vous le prenez ainsi, je vous provoque en duel! En garde!! Le Comte le menace avec sa canne... GEORGE LE TROUBADOUR Vous permettez que je me mette à l'aise! LE COMTE Ce n'est guère le moment de vous défiler! Battez-vous ! Georges dépose le violon sur la table et conserve l'archet... George fait ensuite plusieurs tours sur lui-même, ce qui a pour effet de rétrécir sa taille pour reprendre celle d'origine... GEORGE (toujours) Et maintenant que nous pouvons nous regarder dans les yeux pour ainsi dire, le duel peut commencer ! George porte aussitôt un coup d'archet sur le Comte que ce dernier esquive rapidement avec sa canne... Un combat s'engage aussitôt entre eux dans la chambre et se poursuit jusque dans le couloir... Un nuage de fumée rose envahit la chambre... FIN DE LA SCENE 13 ------------------------------------------- ACTUL 1- SCENA 13 Contele intră repede în cameră agitând bastonul şi ţipând ca o capră... CONTELE Nu atingeţi această femeie! GEORGE MENESTRELUL Iată cine a venit, Doamnă! O capră disperată care-şi caută consolarea lângă stăpâna sa. Doamna Necunoscută aleargă în întâmpinarea Contelui... DOAMNA NECUNOSCUTĂ În sfârşit, aţi venit, prietene! Şi eu care credeam că nu mai vreţi să ştiţi de mine. CONTELE Îmi pare rău, dar dumneavoastră nu voiaţi să mă mai vedeţi. DOAMNA NECUNOSCUTĂ Ba nu, dumneavoastră nu voiaţi să mă mai vedeţi. CONTELE Nu, nu, nu,nu,...dumneavoastră! GEORGE MENESTRELUL Încep să se înţeleagă bine, cei doi! DOAMNA NECUNOSCUTĂ Mă gândesc că este doar o neînţelegere. Cred că m-aţi înţeles. CONTELE Evident, este vina mea! GEORGE MENESTRELUL O vrăbiuţă îmi zice că situaţia va degenera! CONTELE Alteţa Sa s-a făcut cumva frumoasă pentru mine?! DOAMNA NECUNOSCUTĂ Evident, Domnule Conte! Vă îndoiţi de acest lucru?! CONTELE În acest moment, nu cred decât ceea ce văd şi ce văd nu-mi place deloc. GEORGE MENESTRELUL Hopa, încep încurcăturile! CONTELE Nu ţi-am cerut părerea, tinere uriaş! GEORGE MENESTRELUL Gândeam cu voce tare. CONTELE În locul dumitale, aş lăsa-o mai moale. DOAMNA NECUNOSCUTĂ Să ne continuăm discuţia, dacă vreţi, Domnule Conte. Cred că nu vedem lucrurile în acelaşi fel. CONTELE Aşa, continuaţi să mă consideraţi o capră! GEORGE MENESTRELUL Nu-i lipseşte decât smocul de păr din vârful bărbiei! CONTELE Încetaţi, vă rog! GEORGE MENESTRELUL Căpriţa nu este încă hotărâtă să se întoarcă la păşune! CONTELE Nu ştiu ce mă împiedică să vă tăbăcesc posteriorul cu saboţii mei. DOAMNA NECUNOSCUTĂ Ajunge, Domnule Conte! Nu vreau violenţă în castelul meu! CONTELE Apropo, dragă Doamnă, nu m-aţi prezentat încă acestui tânăr încântător care vă însoţeşte? DOAMNA NECUNOSCUTĂ Dar nu mă însoţeşte, a intrat la mine în cameră fără permisiunea mea. GEORGE MENESTRELUL Contest spusele Doamnei! CONTELE Şi de ce, mă rog, contestaţi spusele Doamnei, tinere uriaş?! GEORGE MENESTRELUL Alteţa Sa mă visa în fiecare noapte, atunci am apărut în viaţa sa. DOAMNA NECUNOSCUTĂ Protestez! Acest om a intrat la mine în cameră, fără permisiunea mea. CONTELE Minţiţi! O văd în ochii dumneavoastră. GEORGE MENESTRELUL Capra se enervează. DOAMNA NECUNOSCUTĂ Vreau ca acest tânăr uriaş să plece imediat! GEORGE MENESTRELUL Nu plec de aici până ce nu iau o altă capră în schimb. CONTELE Zice că nu pleacă de aici până ce nu ia o altă capră în schimb. DOAMNA NECUNOSCUTĂ Acest uriaş începe de-a dreptul să mă îngrozească! CONTELE Nu vă înspăimânta înainte de sosirea mea. DOAMNA NECUNOSCUTĂ Vreau să plece! CONTELE Ei bine, eu nu vreau ca el să plece! DOAMNA NECUNOSCUTĂ Nu vreţi să plece? CONTELE Nu, nu vreau să plece! DOAMNA NECUNOSCUTĂ Şi de ce aceasta? CONTELE Mai întâi de toate vreau să ştiu cine se ascunde în spatele acestei măşti. Doamna Necunoscută Nu vreau să ştiu. Să plece! CONTELE Nu am dreptul să ştiu numele rivalului meu, nu-i aşa?! GEORGE MENESTRELUL Este dreptul său absolut, Doamnă! CONTELE Perfect de acord cu acest tânăr uriaş! GEORGE MENESTRELUL Capra este de partea mea. Semn bun! CONTELE Aţi glumit destul, tinere uriaş! Daţi masca jos, să vă pot vedea! GEORGE MENESTRELUL Veniţi să o scoateţi chiar dumneavoastră, Majestate! CONTELE Dacă e pe-aşa, vă provoc la duel! En garde! Contele îl ameninţă cu bastonul... GEORGE MENESTRELUL Permiteţi să mă fac comod! CONTELE Nu e cazul să daţi înapoi. Luptaţi-vă! George pune vioara pe masă şi opreşte arcuşul... Se roteşte în loc de mai multe ori, ceea ce are ca efect micşorarea sa şi revenirea la înălţimea iniţială... GEORGE Acum că putem să ne privim în ochi, ca să zic aşa, duelul poate începe! George întinde brusc arcuşul în direcţia Contelui pe care acesta îl parează imediat cu bastonul său... Între ei începe îndată o luptă care se continuă din cameră până pe culoar ... Un nor de abur roz invadează camera ... SFÂRŞITUL SCENEI 13 ------------------------------- ACTE 1 - SCENE 14 Le nuage de fumée rose se dissipe... La scène du duel entre le Comte (la canne à la main) et George (l'archet à la main) se poursuit à la fois dans le couloir... LE COMTE Je finirai par t'arracher ce masque, vilain garçon! GEORGE LE TROUBADOUR Encore faut-il pour cela que tu puisses me terrasser, petite chèvre ! LE COMTE Je vais faire bien mieux que cela, je vais te faire disparaître à tout jamais! GEORGE LE TROUBADOUR Et si c'est moi qui gagne, je t’emporterai avec moi! LE COMTE Où m’emmènes-tu ?... je me plais bien dans ce château. GEORGE LE TROUBADOUR Tu retourneras là d'où tu viens. Une fois que l'herbe repoussera dans mes champs, tu reprendras ton travail! LE COMTE Et quel genre de travail me réserves- tu? GEORGE LE TROUBADOUR Quand le soleil brillera de nouveau dans la vallée Et que la neige fondra sous un beau soleil printanier; Lorsque les ruisseaux serpenteront à travers les champs Et que la rivière se réveillera nonchalamment; Quand un matin les oiseaux chanteront plein de gaieté Et que l'ours brun chassera de nouveau le coeur léger; Quand la nature reprendra enfin ses droits, décemment Et que les hommes retouveront leur sourire d’antan, A ce moment-là, tu iras brouter l'herbe dans la plaine. LE COMTE Quel programme, en effet! Je vois que tu te soucies de moi et de mon avenir! Seulement, vois-tu, mon grand garçon,... maintenant que j’ai pris l'habitude de me reposer confortablement dans ce château et de poser mes sabots sur la table, il me serait très difficile de reprendre mon travail. GEORGE LE TROUBADOUR Tu as pris de mauvaises habitudes, la chèvre ! LE COMTE Plus jamais, tu ne feras de moi ton esclave, vilain garçon! La séquence du duel se poursuit sur les marches de l'escalier du grand hall d'entrée... Le Lieutenant Poponeƫ surgit en haut de l'escalier, une coupe de vin en main, suivi de Patzy (La petite chatte aux grands yeux verts)... LE LIEUTENANT POPONEȚ Enfin, je tiens mon escargot ! PATZY Trop super ! À ce moment-là, le Comte frappe sur la tête de George avec sa canne et l’assomme... Le corps de George dévale les escaliers et atterrit sur le sol inanimé... Le Lieutenant Poponeƫ descend les marches de l’escalier lentement en compagnie de Patzy... LE LIEUTENANT POPONEȚ Excellent, votre Champinelle, Mister Comte ! LE COMTE Ce n'était pas trop tôt ! Ce garçon devenait encombrant ! Le Lieutenant Poponeƫ s’arrête à mi-chemin, à hauteur du Comte… LE LIEUTENANT POPONEȚ Vous avez fait du bon travail, Majesté ! Je n’aurais pas pu clôturer mon enquête sans votre précieuse aide. LE COMTE J’ignorais que vous meniez une enquête à Sinaia, Lieutenant Poponeƫ !? LE LIEUTENANT POPONEȚ Ne soyez pas surpris ! Vous connaissez ma réputation. Dans le cadre d’une enquête policière, j’ai pour principe de me faire le plus discret possible. LE COMTE En tous cas, je suis ravi de vous retrouver en grande forme, mon Lieutenant. LE LIEUTENANT POPONEȚ Un instant, je vous prie… je dois vérifier le corps. LE COMTE J'ai hâte de savoir qui se cache sous ce masque! Le Lieutenant Poponeƫ et le Comte descendent les escaliers et se place à côté du corps de George... LE COMTE Vous permettez que ce soit moi qui lui retire le masque ? LE LIEUTENANT POPONEȚ Je vous l’interdis! LE COMTE Et pourquoi cela ?… je ne fais rien de mal. LE LIEUTENANT POPONEȚ Nous devons respecter la procédure. C'est à la police de s’en charger. LE COMTE Vous pourriez faire une exception. LE LIEUTENANT POPONEȚ Il n’est pas question que je fasse une entorse au réglement. Il suffit qu'un policier nous voie et ma carrière est ruinée. LE COMTE Personne n'est là pour nous voir. Cela restera entre nous. LE LIEUTENANT POPONEȚ J'ai juré sur le code pénal que je respecterais mes engagements. Ecartez-vous !... je vais procéder à l’examination du corps. Le lieutenant Poponeƫ s’agenouille près du corps de George, l’observe des pieds à la tête, puis s'apprête à lui retirer le masque... À ce moment-là, le corps de George disparaît comme par magie... LE COMTE Votre escargot s’est volatilisé, Lieutenant Poponeƫ! LE LIEUTENANT POPONEȚ Qu’est-ce que ça veut dire?... où est-il passé ?… je ne vais tout de même pas rentrer bredouille à la maison! LE COMTE Lorsqu'on perd un match, il faut s’avouer vaincu ! LE LIEUTENANT POPONEȚ Tout n’est pas perdu !... il me reste la chèvre! LE COMTE Qui ça ? Le lieutenant sort une paire de menottes qu'il passe rapidement au poignet du Comte... LE LIEUTENANT POPONEȚ Au nom de la loi, je vous arrête pour complicité dans cette affaire, Monsieur le Comte! Vous avez le droit de garder le silence. Tout ce que vous direz pourra être retenu contre vous! Suivez-moi ! LE COMTE Où m'emmenez-vous ?... vous n'avez pas le droit ! LE LIEUTENANT POPONEȚ Je vous embarque au commissariat de police ! Le Lieutenant Poponeƫ entraine rapidement le Comte vers la sortie… Patzy retourne dans les chambres… Un nuage de fumée rose envahit les lieux… FIN DE L'ACTE 1 FIN DE LA SCENE 14 ------------------------------------------- ACTUL 1- SCENA 14 Norul de abur roz se risipeşte... Scena duelului între Conte(cu bastonul în mână) şi George (cu arcuşul în mână) continuă pe culoar... CONTELE Într-un final, o să-ţi smulg eu de pe faţă această mască, băiat rău ce eşti! GEORGE Doar că pentru asta ar trebui să mă pui la pământ, căpriţă! CONTELE Ba, şi mai bine, o să te fac să dispari pentru totdeauna! GEORGE Dar dacă eu câştig, am să te iau cu mine! CONTELE Unde ai de gând să mă duci?... mă simt bine în acest castel. GEORGE Te vei întoarce acolo de unde ai venit. Când iarba va creşte din nou pe pajişti, tu îţi vei relua lucrul. CONTELE Şi ce fel de lucru mi-ai rezervat? GEORGE Când soarele din nou pe văi va străluci Şi zăpada cu razele-i de lumină o va topi ; Când pâraiele pe câmpii iar vor şerpui Şi râul oarecum somnoros se va trezi; Când într-o dimineaţă păsările voioase vor cânta Şi ursul brun din nou în voie va vâna ; Când natura cu decenţă -n drepturi îşi va reintra Şi când oamenii îşi vor regăsi surâsul de cândva, În acel moment, tu vei merge să paşti iarbă pe pajişti. CONTELE Ăsta da, program! Văd că îţi faci griji pentru mine şi pentru viitorul meu! Numai că, vezi tu, băiat uriaş... acum când m-am obişnuit să stau confortabil în acest castel şi să-mi pun ghetele pe masă, mi-ar fi foarte greu să muncesc din nou. GEORGE Ţi-ai făcut obiceiuri proaste, capro! CONTELE Niciodată nu vei mai face din mine un sclav, răule! Duelul continuă pe treptele scării din marele hol de la intrare... Locotenentul Poponeţ apare în capul scării cu o cupă de vin în mână, urmat de Paţi (pisicuţa cu ochii mari verzi)... LOCOTENENTUL POPONEŢ În sfârşit, am prins melcul! PAŢI Prea super! În acel moment, Contele îl loveşte cu bastonul în cap pe George şi-l doboară... Corpul lui George se rostogoleşte pe scară şi ajunge jos, fără suflare... Locotenentul Poponeţ coboară încet treptele scării împreună cu Paţi... LOCOTENENTUL POPONEŢ Excelent vinul dumitale, domnule Conte! CONTELE V-a luat ceva timp! Acest băiat devenea stânjenitor! Locotenentul Poponeţ se opreşte la jumătatea distanţei, în dreptul Contelui... LOCOTENENTUL POPONEŢ Aţi făcut o treabă bună, Majestate! Nu mi-aş fi putut încheia ancheta fără preţiosul dumitale ajutor. CONTELE Nu ştiam că investigaţi la Sinaia, Locotenente Poponeţ?! LOCOTENENTUL POPONEŢ Nu vă miraţi! Îmi cunoaşteţi reputaţia. În cadrul unei anchete a poliţiei, am ca principiu să fiu cât se poate de discret. CONTELE În orice caz, sunt încântat să vă regăsesc în formă, Locotenente. LOCOTENENTUL POPONEŢ O clipă, vă rog... trebuie să verific corpul. CONTELE Abia aştept să aflu cine se ascunde sub această mască! Locotenentul Poponeţ şi Contele coboară scara şi se opresc lângă corpul lui George... CONTELE Permiteţi să-i scot masca? LOCOTENENTUL POPONEŢ Vă interzic acest lucru! CONTELE Dar de ce ?!...nu fac nimic rău. LOCOTENENTUL POPONEŢ Trebuie să respectăm procedura. Intră în atribuţiile poliţiei. CONTELE Aţi putea face o excepţie. LOCOTENENTUL POPONEŢ Nici nu se pune problema să fac vreo abatere de la regulament. E de--ajuns ca un poliţist să ne vadă şi cariera-mi este distrusă. CONTELE Dar nu e nimeni care să ne vadă. Asta ar rămâne între noi. LOCOTENENTUL POPONEŢ Am jurat pe codul penal că-mi voi respecta angajamentele. Îndepărtaţi-vă!...voi proceda la examinarea corpului. Locotenentul Poponeţ îngenunche lângă corpul lui George, îl studiază de la tălpi până- n creştetul capului, apoi se pregăteşte să-i scoată masca... Chiar în acel moment, corpul lui George dispare ca prin farmec... CONTELE Melcul dumitale s-a evaporat, Locotenente Poponeţ! LOCOTENENTUL POPONEŢ Ce înseamnă asta?... unde a plecat?... n-o să mă-ntorc totuşi acasă cu mâna goală! CONTELE Când pierzi un meci, trebuie să te declari învins! LOCOTENENTUL POPONEŢ Nu e totul pierdut!... îmi mai rămâne capra! CONTELE CIneee?!!! Locotenentul scoate o pereche de cătuşe pe care le pune la mâinile Contelui... LOCOTENENTUL POPONEŢ În numele legii, vă arestez pentru complicitate în această afacere, Domnule Conte! Aveţi dreptul să nu spuneţi nimic. Tot ce veţi spune se poate întoarce împotriva dumneavoastră. Urmaţi-mă! CONTELE Unde mă duceţi?!...Nu aveţi dreptul! LOCOTENENTUL POPONEŢ Vă duc la Comisariatul de Poliţie! Locotenentul Poponeţ îl împinge repede pe Conte spre ieşire... Paţi se întoarce în cameră... Un nor de abur roz invadează ţinutul... SFÂRŞITUL ACTULUI 1 SFÂRŞITUL SCENEI 14 ------------------------------------------- ÉPILOGUE Le nuage de fumée rose se dissipe... Le lendemain soir... L'action se déroule dans la petite salle de théâtre du château de Peleş qui est plongée dans le noir... Le rideau rouge sur la scène du théâtre est fermée... Soudain, deux projecteurs s'allument en direction de l'entrée du théâtre... À ce moment-là, le Comte de la Bouche-En-Biais (vêtu de son inséparable peignoir et de sa canne à la main) entre dans la salle de théâtre et se dirige jusqu’ à la scène... Le Comte grimpe ensuite sur la scène de théâtre et frappe les trois coups avec sa canne, puis il se retire... Le rideau s'ouvre... Plusieurs projecteurs éclairent la scène... Le décor de théâtre représente la Chambre d'Or... La Dame Inconnue est confortablement installée sur son canapé, les yeux collés sur le livre d'or... C'est alors que Roberto (sous les traits de George le troubadour) surgit sur la scène de théâtre en jouant du violon; ce dernier porte sur lui une grande cape rouge et noir et un grand chapeau noire sur la tête.... Le livre d'or disparait des mains de la Dame Inconnue comme par l’effet d’une baguette magique… ROBERTO (sous les traits de George le troubadour) Dame, Dame, Dame, me revoici, me revoilà pour votre plus grande joie! LA DAME INCONNUE En venant me rendre visite, ne craignez-vous pas de prendre froid, mon ami George ? ROBERTO (sous les traits de George le troubadour) Lorsqu'il s'agit de réchauffer le cœur et l'âme d'une personne tel que Son Altesse, mon violon peut affronter tous les temps ! LA DAME INCONNUE Vous êtes courageux et je vous en félicite! ROBERTO (sous les traits de George le troubadour) S’il fallait vous venir en aide dans une contrée lointaine, je n'hésiterai pas à traverser Monts et vallées ! LA DAME INCONNUE Votre amitié m'honnore, mon ami George ! Roberto dépose son violon et son archet sur une table, s'approche de la Dame Inconnue et s'agenouille pour lui faire le baise main… Patzy apparait sous la cape de Roberto... ROBERTO (sous les traits de George le troubadour) Avec tout mon respect, Votre Altesse ! LA DAME INCONNUE Je vous en prie, relève-toi ! Et laissez donc de côté toutes ces considérations que vous réserverez plus tard à d'autres dames qui le méritent tout autant que moi! ROBERTO (sous les traits de George le troubadour) Mais, madame... LA DAME INCONNUE Lorsque je suis en bonne compagnie et que je m'apprête à passer un bon moment au coin d'une cheminée un soir de veillée, le naturel qui est en moi délaisse les protocoles, car j'aime par-dessus tout me sentir à égalité avec mes fidèles compagnons. ROBERTO (sous les traits de George le troubadour) Comme il plaira à votre Votre Altesse ! Roberto se relève... LA DAME INCONNUE Eh bien, Monsieur le Troubadour, qu’attendez-vous pour jouer un air de musique?… ce soir, nous allons danser ! La Dame Inconnue frappe dans ses mains… ROBERTO (sous les traits de George le troubadour) Que la fête commence ! Roberto se saisit du violon et de l’archet et joue un air de musique… La Dame Inconnue se lève du canape et danse… PATZY Trop super ! FIN DE L'ÉPILOGUE FIN DE L'EPISODE 1/59 -------------------------------------- EPILOG Norul de abur roz se risipeşte... A doua zi, seara... Acţiunea se desfăşoară în mica sală de teatru a Castelului Peleş, ce se află în întuneric... Cortina roşie de pe scena teatrului este închisă... Deodată, două proiectoare se aprind luminând intrarea teatrului... În acel moment, Contele de la Bouche-En -Biais (purtând inseparabilu-i halat de baie şi cu bastonul în mână) intră în sala de spectacole şi se îndreaptă spre scenă... Contele urcă apoi pe scenă, bate de trei ori cu bastonul în podea, după care se retrage... Cortina se deschide... Mai multe proiectoare luminează scena... Decorul teatral reprezintă Camera de Aur... Doamna Necunoscută stă comod pe canapea, cu privirea în cartea de aur... Atunci, Roberto (sub chipul lui George Menestrelul) apare pe scenă cântând la vioară; el poartă o capă roşu cu negru şi pe cap o pălărie mare... Cartea de aur dispare ca prin farmec din mâinile Doamnei Necunoscute... ROBERTO (sub chipul lui George Menestrelul) Doamnă, Doamnă, Doamnă, iată-mă dar nu în reverie, spre a voastră bucurie! DOAMNA NECUNOSCUTĂ Venind la mine în vizită, nu vă temeţi că veţi răci, prietene George? ROBERTO (sub chipul lui George Menestrelul) Când este vorba să încălzesc inima şi sufletul unei persoane aşa cum este Alteţa Voastră, vioara mea poate înfrunta orice vreme! DOAMNA NECUNOSCUTĂ Sunteţi curajos şi vă felicit pentru aceasta! ROBERTO (sub chipul lui George Menestrelul) Dacă ar trebui să vă sar în ajutor, într-un ţinut îndepărtat, nu aş ezita să trec peste munţi şi văi. DOAMNA NECUNOSCUTĂ Amiciţia dumitale mă onorează, prietene George! Roberto lasă vioara şi arcuşul pe masă, se apropie de Doamna Necunoscută şi îngenunche pentru a-i săruta mâna... De sub capa lui Roberto, apare Paţi... ROBERTO(sub chipul lui George Menestrelul) Cu tot respectul, Alteţa Voastră! DOAMNA NECUNOSCUTĂ Vă rog să vă ridicaţi! Păstraţi toate aceste aprecieri pentru a le adresa cândva altor doamne, care le vor merita la fel de bine ca mine. ROBERTO (sub chipul lui George Menestrelul) Dar, Doamnă... DOAMNA NECUNOSCUTĂ Când sunt într-o companie plăcută şi pe cale să petrec un moment liniştit în faţa şemineului, firea mea ignoră atunci protocolul, căci mai presus de toate îmi place să mă simt egală cu prietenii mei fideli. ROBERTO (sub chipul lui George Menestrelul) Cum îi va fi pe plac Alteţei Voastre! Roberto se ridică... DOAMNA NECUNOSCUTĂ Ei bine, domnule Menestrel, ce mai aşteptaţi de nu cântaţi o arie muzicală?... în seara aceasta vom dansa! Doamna Necunoscută bate din palme... ROBERTO(sub chipul lui George Menestrelul) Să înceapă sărbătoarea! Roberto ia vioara cu arcuşul şi începe să cânte o arie muzicală... Doamna Necunoscută se ridică de pe canapea şi dansează... PAŢI Prea super! SFÂRŞITUL EPILOGULUI SFÂRŞITUL EPISODULUI 1/59
(c) émilien casali - Créé à l'aide de Populus. Modifié en dernier lieu le 19.05.2023 - Déjà 3094 visites sur ce site!